1 Y respondió Elifaz el temanita, y dijo:

Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

2 S i probáremos a hablarte, te será molesto; pero ¿quién podrá detener las palabras?

„Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 H e aquí, tú enseñabas a muchos, y las manos debilitadas corroborabas.

Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

4 A l que vacilaba, enderezaban tus palabras, y las rodillas de los que arrodillaban esforzabas.

Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

5 M as ahora que a ti te ha venido, te es molesto; y cuando ha llegado hasta ti, te turbas.

Dar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

6 ¿ No es éste tu temor, tu confianza, tu esperanza, y la integridad de tus caminos?

Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

7 A cuérdate ahora, ¿quién haya sido inocente que se perdiera? Y ¿adónde los rectos han sido cortados?

Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

8 C omo yo he visto que los que aran iniquidad y siembran injuria, la siegan.

Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

9 P erecen por el aliento de Dios, y por el espíritu de su furor son consumidos.

Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

10 E l bramido del león, y la voz del león, y los dientes de los leoncillos son arrancados.

Urletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

11 E l león viejo perece por falta de presa, y los hijos del león son esparcidos.

Leul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

12 ¶ El negocio también me era a mí oculto; mas mi oído ha percibido algo de ello.

Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

13 E n imaginaciones de visiones nocturnas, cuando el sueño cae sobre los hombres,

În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

14 m e sobrevino un espanto y un temblor, que estremeció todos mis huesos.

m-au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

15 Y un espíritu que pasó por delante de mí, hizo que se erizara el vello de mi carne.

Un duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

16 S e paró un fantasma delante de mis ojos, cuyo rostro yo no conocí, y quedo, oí que decía:

S-a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

17 ¿ Por ventura será el hombre más justo que Dios? ¿Será el varón más limpio que el que lo hizo?

«Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

18 H e aquí que en sus siervos no confía, y en sus ángeles halló locura.

Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

19 ¡ Cuánto más en los que habitan en casas de lodo, cuyo fundamento está en el polvo, y que serán quebrantados de la polilla!

cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

20 D e la mañana a la tarde son quebrantados, y se pierden para siempre, sin haber quien lo considere.

De dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

21 ¿ Su hermosura, no se pierde con ellos mismos? Mueren, y no lo saben.

Nu le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»