1 ¡ Ay de mí! Que he venido a ser como cuando han cogido los frutos del verano, como cuando han rebuscado después de la vendimia, que no queda racimo para comer; mi alma deseó los primeros frutos.

„Vai de mine! Căci sunt ca după culesul fructelor, ca după culesul viilor! Nu mai este nici un ciorchine de mâncat nimic din smochinele timpurii, după care tânjeşte sufletul meu!

2 F altó el misericordioso de la tierra, y ninguno hay recto entre los hombres; todos acechan a la sangre; cada cual arma red a su hermano.

A pierit cel evlavios din ţară şi n-a mai rămas nici un om drept! Cu toţii stau la pândă, ca să verse sânge; fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.

3 P ara completar la maldad con sus manos, el príncipe demanda, y el juez juzga por recompensa; y el grande habla el antojo de su alma, y lo confirman.

Mâinile lor sunt deprinse cu răul! Conducătorul cere daruri, iar judecătorul pretinde mită; cei mari îşi spun dorinţa pe faţă şi conspiră împreună pentru a şi-o îndeplini.

4 E l mejor de ellos es como el espino; el más recto, como zarzal; el día de tus atalayas, tu visitación, viene; ahora será su confusión.

Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini. Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit! Acum va fi stupoare pentru voi!

5 N o creáis en amigo, ni confiéis en príncipe; de la que duerme a tu lado, guarda, no abras tu boca.

Nu-l crede pe prieten, nu te încrede în amic! Păzeşte-ţi uşa gurii de cea care se odihneşte la pieptul tău!

6 P orque el hijo deshonra al padre, la hija se levanta contra la madre, la nuera contra su suegra; y los enemigos del hombre son los de su casa.

Căci fiul îşi desconsideră tatăl, fiica se ridică împotriva mamei ei, iar nora – împotriva soacrei sale, aşa încât duşmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.

7 Y o empero esperaré al SEÑOR, esperaré al Dios de mi salud; el Dios mío me oirá.

Eu însă voi privi la Domnul, voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele! Dumnezeul meu mă va asculta! Israel va fi restaurat

8 T ú, enemiga mía, no te alegres de mí, porque si caí, he de levantarme; si morare en tinieblas, el SEÑOR es mi luz.

Nu te bucura din pricina mea, duşmană a mea, căci, deşi am căzut, mă voi ridica! Deşi locuiesc în întuneric, Domnul va fi lumina mea!

9 L a ira del SEÑOR soportaré, porque pequé contra él, hasta que juzgue mi causa y haga mi juicio; él me sacará a luz; veré su justicia.

Voi îndura furia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, o voi îndura până când El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate. El mă va scoate la lumină; Îi voi vedea dreptatea.

10 Y mi enemiga lo verá, y la cubrirá vergüenza; la que me decía: ¿Dónde está el SEÑOR tu Dios? Mis ojos la verán; ahora será hollada como lodo de las calles.

Când va vedea duşmana mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea, care-mi zicea: «Unde este Domnul, Dumnezeul tău?» Ochii mei vor vedea căderea ei! Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţe.

11 E l día en que se edificarán tus muros, aquel día será alejado el mandamiento.

Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale, o zi în care ţi se va lărgi hotarul!

12 E n ese día vendrá hasta ti desde Asiria y las ciudades fuertes, y desde las ciudades fuertes hasta el Río, y de mar a mar, y de monte a monte.

În ziua aceea vor veni la tine oameni din Asiria şi până dinspre cetăţile Egiptului, din Egipt şi până la râu, de la o mare şi până la cealaltă, de la un munte şi până la celălalt.

13 Y la tierra con sus moradores será asolada por el fruto de sus obras.

Însă ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, ca rod al faptelor lor rele. Rugăciune şi laudă

14 A pacienta tu pueblo con tu cayado, el rebaño de tu heredad, que mora solo en la montaña, en medio del Carmelo; pazcan en Basán y Galaad, como en el tiempo pasado.

Păstoreşte-Ţi cu toiagul poporul, turma moştenirii Tale care locuieşte în singurătate, în pădurea din mijlocul ţinutului roditor! Să pască în Başan şi în Ghilad ca în zilele de odinioară!“

15 Y o les mostraré maravillas como el día que saliste de Egipto.

„Îţi voi arăta lucruri nemaipomenite ca în ziua ieşirii tale din ţara Egiptului!“

16 L os gentiles verán, y se avergonzarán de todas sus valentías; pondrán la mano sobre su boca, ensordecerán sus oídos.

„Neamurile vor vedea şi se vor ruşina de toată puterea lor. Îşi vor pune mâna la gură şi îşi vor astupa urechile.

17 L amerán el polvo como la culebra; como las serpientes de la tierra, temblarán en sus encierros; se despavorirán del SEÑOR nuestro Dios, y temerán de ti.

Vor linge ţărâna ca şarpele şi ca târâtoarele pământului. Vor ieşi tremurând din cetăţuile lor, vor veni îngrozite la Domnul, Dumnezeul nostru, şi se vor teme de Tine.

18 ¿ Qué Dios como tú, que perdonas la iniquidad, y que pasas por la rebelión con el remanente de su heredad? No retuvo para siempre su enojo, porque es amador de misericordia.

Cine este Dumnezeu ca Tine, Care să ia vina şi Care să ierte nelegiuirea rămăşiţei moştenirii Lui? Tu nu rămâi mânios pe vecie, ci Îţi găseşti plăcerea în îndurare.

19 E l tornará, él tendrá misericordia de nosotros; él sujetará nuestras iniquidades, y echará en lo profundo del mar todos nuestros pecados.

Tu vei avea iarăşi milă de noi şi vei zdrobi sub tălpi nelegiuirile noastre; vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.

20 C umplirás la verdad a Jacob, y a Abraham la misericordia, que tú juraste a nuestros padres desde tiempos antiguos.

Tu vei arăta credincioşie faţă de Iacov şi îndurare faţă de Avraam, aşa cum ai jurat strămoşilor noştri în zilele din vechime.“