1 ¶ Y vino David a Nob, a Ahimelec sacerdote; y Ahimelec salió a recibirlo con miedo, y le dijo: ¿Cómo vienes tú solo, y nadie contigo?

David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieşit în întâmpinare tremurând şi l-a întrebat: – De ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?

2 Y respondió David al sacerdote Ahimelec: El rey me encomendó un negocio, y me dijo: Nadie sepa cosa alguna de este negocio a que yo te envío, y que yo te he mandado; y yo les señalé a los criados un cierto lugar.

David i-a răspuns preotului Ahimelek: – Regele mi-a încredinţat o misiune, spunându-mi: „Nimeni să nu ştie nimic despre misiunea în care te-am trimis şi pe care ţi-am încredinţat-o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire.

3 A hora, pues, ¿qué tienes a mano? Dame cinco panes en mi mano, o lo que se hallare.

Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.

4 Y el sacerdote respondió a David, y dijo: No tengo pan común a la mano; solamente tengo pan sagrado; mas lo daré si los criados se han guardado a lo menos de mujeres.

Dar preotul i-a zis: – Nu am la îndemână pâine obişnuită. Pot doar să-ţi dau pâine sfinţită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.

5 Y David respondió al sacerdote, y le dijo: Cierto las mujeres nos han sido vedadas desde ayer y desde anteayer cuando salí, y los vasos de los mozos fueron santos, aunque el camino es profano; cuanto más que hoy será santificado con los vasos.

David i-a răspuns preotului: – Cu adevărat, femeile au fost ţinute departe de noi de când am plecat. Trupurile tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obişnuită. Cu cât mai mult astăzi vor fi sfinte trupurile lor?

6 A sí el sacerdote le dio el pan sagrado, porque allí no había otro pan que los panes de la proposición, los cuales habían sido quitados de delante del SEÑOR, para que se pusieran panes calientes el día que los otros fueron quitados.

Atunci preotul i-a dat pâine sfinţită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului şi înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.

7 A quel día estaba allí uno de los siervos de Saúl cumpliendo algún voto delante del SEÑOR, el nombre del cual era Doeg, idumeo, principal de los pastores de Saúl.

În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.

8 Y David dijo a Ahimelec: ¿No tienes aquí a mano lanza o espada? Porque no tomé en mi mano mi espada ni mis armas, por cuanto el mandamiento del rey era apremiante.

– Nu ai aici, la îndemână, o suliţă sau o sabie? l-a întrebat David pe Ahimelek. Eu nu mi-am luat cu mine sabia şi armele, pentru că porunca regelui era urgentă.

9 Y el sacerdote respondió: La espada de Goliat el filisteo, que tú venciste en el valle del Alcornoque, está aquí envuelta en un velo detrás del efod; si tú quieres tomarla, tómala; porque aquí no hay otra sino esa. Y dijo David: No hay otra tal; dámela.

Preotul i-a răspuns: – Sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în valea Ela, se află aici. Este înfăşurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici. – Nu este alta ca ea! Dă-mi-o! a zis David. Fuga lui David la Gat

10 ¶ Y levantándose David aquel día, huyó de la presencia de Saúl, y se fue a Aquis rey de Gat.

David a fugit de Saul în acea zi şi a venit la Achiş, regele Gatului.

11 Y los siervos de Aquis le dijeron: ¿No es éste David, el rey de la tierra? ¿No es éste a quien cantaban en los corros, diciendo: Hirió Saúl sus miles, y David sus diez miles?

Slujitorii lui Achiş i-au zis acestuia: – Nu este acesta David, regele ţării, şi nu despre el cântau dansând şi spunând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii?“

12 Y David puso en su corazón estas palabras, y tuvo gran temor de Aquis rey de Gat.

David a pus la inimă aceste cuvinte şi i-a fost foarte frică de Achiş, regele Gatului.

13 Y mudó su habla delante de ellos, y fingió ser demente entre las manos de ellos, y escribía en las portadas de las puertas, dejando correr su saliva por su barba.

Şi, sub privirea lor, el şi-a schimbat purtarea, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe uşile porţii şi lăsa să-i curgă saliva pe barbă.

14 Y dijo Aquis a sus siervos: He aquí, estáis viendo un hombre demente; ¿por qué lo habéis traído a mí?

Atunci Achiş le-a zis slujitorilor săi: – Vedeţi bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-aţi adus?

15 ¿ Acaso me faltan dementes, para que hayáis traído éste que hiciera locuras delante de mí? ¿había de venir éste a mi casa?

Oare duc eu lipsă de nebuni de l-aţi adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?