1 B endito sea el SEÑOR, mi roca, que enseña mis manos a la batalla, y mis dedos a la guerra.

Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă şi degetele pentru război,

2 M isericordia mía y mi castillo, altura mía y mi libertador, escudo mío, en quien he confiado; el que allana mi pueblo delante de mí.

Binefăcătorul meu, Fortăreaţa mea, Întăritura mea, Izbăvitorul meu, Scutul meu, Cel în Care mă încred, Cel Care-mi supune poporul!

3 O h SEÑOR, ¿qué es el hombre, que lo conoces? ¿O el hijo del hombre, para que lo estimes?

Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el, ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?

4 E l hombre es semejante a la vanidad; sus días son como la sombra que pasa.

Omul este ca un abur, iar zilele lui sunt ca umbra care trece.

5 O h SEÑOR, abaja tus cielos y desciende; toca los montes, y humeen.

Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară; atinge munţii, ca să fumege!

6 D espide relámpagos, y disípalos, envía tus saetas, y contúrbalos.

Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei; aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!

7 E nvía tu mano desde lo alto; redímeme, y sácame de las muchas aguas, de la mano de los hijos extraños;

Întinde-Ţi mâna din înălţime! Scapă-mă şi izbăveşte-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,

8 c uya boca habla vanidad, y su diestra es diestra de mentira.

a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

9 ¶ Oh Dios, a ti cantaré canción nueva; con salterio, con decacordio cantaré a ti.

Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou, Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,

10 T ú, el que da salvación a los reyes, el que redime a David su siervo de maligna espada.

Ţie, Care le dai regilor biruinţa, Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!

11 R edímeme, y sálvame de mano de los hijos extraños, cuya boca habla vanidad, y su diestra es diestra de mentira.

Numai scapă-mă, izbăveşte-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

12 Q ue nuestros hijos sean como plantas crecidas en su juventud; nuestras hijas como las esquinas labradas a manera de las de un palacio;

Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante bine crescute, fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi care susţin un palat.

13 n uestros graneros llenos, provistos de toda suerte de grano; nuestros ganados, que paran a millares y diez millares en nuestras plazas;

Grânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade; turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;

14 q ue nuestros bueyes estén fuertes para el trabajo; que no tengamos asalto, ni que hacer salida, ni queja en nuestras plazas.

vitele noastre vor fi bine hrănite; nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de ţipăt pe uliţele noastre.

15 B ienaventurado el pueblo que tiene esto; bienaventurado el pueblo cuyo Dios es el SEÑOR.

Ferice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!