1 D ios nuestro, lo oímos con nuestros oídos, y nuestros padres nos lo contaron: ¡las grandes proezas que, en su favor, realizaste en los días de antaño!

Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, părinţii noştri ne-au povestit despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor, în vremuri străvechi;

2 ¡ Tú mismo desalojaste a las naciones, castigaste duramente a esos pueblos, y a nuestros padres los dejaste echar raíces!

am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei, ai izgonit noroade, ca să-i extinzi pe ei.

3 P orque no fue la espada lo que les dio posesión de la tierra; ni fue tampoco su brazo lo que les dio la victoria; ¡fue tu mano derecha, fue tu brazo, fue el resplandor de tu rostro, porque en ellos te complacías!

Nu prin sabia lor au moştenit ţara, nu braţul lor i-a izbăvit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.

4 D ios mío, ¡tú eres mi rey! ¡Envía tu salvación al pueblo de Jacob!

Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu! Porunceşte dar izbăvirea lui Iacov!

5 ¡ Por ti derrotaremos a nuestros enemigos! ¡En tu nombre los hundiremos en el suelo!

Cu Tine ne doborâm duşmanii, cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.

6 Y o no confiaría en mis flechas, ni tampoco mi espada podría salvarme;

Nu mă încred în arcul meu, sabia mea nu mă izbăveşte,

7 p ero tú puedes salvarnos de nuestros enemigos, y poner en vergüenza a los que nos odian.

ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri, iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine!

8 ¡ En ti, Dios nuestro, nos gloriaremos siempre, y nunca dejaremos de alabar tu nombre!

Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu, Numele Tău îl slăvim pe vecie. Sela

9 P ero nos has abandonado, nos has puesto en vergüenza. Ya no acompañas a nuestros ejércitos.

Totuşi, Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit, nu mai ieşi cu oştile noastre.

10 N os has hecho retroceder ante el enemigo, y los que nos aborrecen nos despojan de todo.

Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului, astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.

11 H as dejado que nos maten como a ovejas, y nos has esparcido entre las naciones.

Ne dai ca pe nişte oi la tăiere, ne împrăştii printre neamuri.

12 ¡ Has vendido a tu pueblo de balde! ¡Nada has ganado con venderlo!

Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.

13 N os has humillado ante nuestros vecinos; somos motivo de burla para los que nos rodean.

Ne faci de batjocura vecinilor noştri, de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară.

14 H as hecho de nosotros la burla de la gente; al vernos, todos mueven burlones la cabeza.

Ne faci de pomină printre neamuri, pricină de clătinare din cap printre popoare.

15 T odo el tiempo debo encarar mi vergüenza; me abruma no poder dar la cara

Toată ziua ocara îmi stă înainte şi ruşinea îmi acoperă faţa,

16 p or lo que dicen los que tanto me ofenden, ¡por lo que hacen mis vengativos enemigos!

la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului, la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.

17 A unque todo esto nos ha sucedido, jamás nos hemos olvidado de ti; jamás hemos quebrantado tu pacto.

Toate acestea au venit asupra noastră, dar noi nu Te-am uitat şi nu am încălcat legământul Tău.

18 J amás ha decaído nuestro ánimo, ni nos hemos apartado de tus sendas.

Inima noastră nu Ţi-a întors spatele şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.

19 ¡ Pero tú nos arrojaste en cuevas de chacales! ¡Nos cubriste con las sombras de la muerte!

Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor şi ne-ai acoperit cu beznă.

20 D ios nuestro, si nos hubiéramos olvidado de tu nombre, o si hubiéramos rendido culto a otro dios,

Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,

21 ¿ acaso tú no habrías llegado a saberlo? ¡Si tú conoces los secretos más recónditos!

n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta? Doar El cunoaşte toate tainele inimii.

22 P ero por ti nos matan todo el tiempo; ¡nos consideran ovejas para el matadero!

Totuşi, din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua, suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.

23 ¡ Despierta, Señor! ¿Por qué duermes? ¡Levántate, no te alejes para siempre!

Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne? Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!

24 ¿ Por qué te escondes de nosotros? ¿Por qué te olvidas de la opresión que sufrimos?

De ce Îţi ascunzi faţa, de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?

25 N uestro ánimo se halla por el suelo, ¡nuestros cuerpos se arrastran por la tierra!

Sufletul nostru este doborât în ţărână, pântecele ne este lipit de pământ!

26 ¡ Levántate, ven a ayudarnos y, por tu gran misericordia, sálvanos!

Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru! Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!