1 Y reanudó Job su discurso, y dijo:

Iov şi-a continuat discursul şi a mai zis:

2 “ ¡Quién me diera volver a ser como en meses pasados, Como en los días en que Dios velaba sobre mí;

„O! de-aş mai fi ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!

3 C uando Su lámpara resplandecía sobre mi cabeza, Y a Su luz caminaba yo en las tinieblas;

Când candela Lui lumina peste capul meu şi prin lumina Lui umblam în întuneric!

4 C omo era yo en los días de mi juventud, Cuando el favor de Dios estaba sobre mi tienda;

Când eram în zilele puterii mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,

5 C uando el Todopoderoso (Shaddai) estaba aún conmigo, Y mis hijos en derredor mío;

când Cel Atotputernic era încă cu mine şi copiii mei erau în jurul meu,

6 C uando en leche se bañaban mis pies, Y la roca me derramaba ríos de aceite!

când mi se scăldau paşii în smântână, iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.

7 C uando yo salía a la puerta de la ciudad, Cuando en la plaza tomaba mi asiento,

Când mergeam la poarta cetăţii, când îmi pregăteam scaunul în piaţă,

8 M e veían los jóvenes y se escondían, Y los ancianos se levantaban y permanecían en pie.

cei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,

9 L os príncipes dejaban de hablar Y ponían la mano sobre su boca;

conducătorii se opreau din vorbit şi-şi puneau mâna la gură,

10 L a voz de los nobles se apagaba, Y la lengua se les pegaba al paladar.

glasul căpeteniilor amuţea şi li se lipea limba de cerul gurii.

11 P orque el oído que oía me llamaba bienaventurado, Y el ojo que veía daba testimonio de mí;

Oricine mă auzea mă vorbea de bine şi oricine mă vedea era de partea mea,

12 P orque yo libraba al pobre que clamaba, Y al huérfano que no tenía quien lo ayudara.

pentru că scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul care nu avea sprijin.

13 V enía sobre mí la bendición del que estaba a punto de perecer, Y el corazón de la viuda yo llenaba de gozo.

Omul care murea mă binecuvânta; făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 D e justicia me vestía, y ella me cubría; Como manto y turbante era mi derecho.

Mă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină, judecata dreaptă îmi era robă şi turban;

15 O jos era yo para el ciego, Y pies para el cojo.

eram ochi pentru cel orb şi picior pentru cel olog;

16 P adre era para los necesitados, Y examinaba la causa que no conocía.

eram tată pentru cel în nevoie şi cercetam cauza celui străin.

17 Q uebraba los colmillos del impío, Y de sus dientes arrancaba la presa.

Zdrobeam colţii celui nedrept şi smulgeam prada din dinţii lui.

18 E ntonces pensaba: ‘En mi nido moriré, Y multiplicaré mis días como la arena.

Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19 M i raíz se extiende hacia las aguas, Y el rocío se posa de noche en mi rama.

Rădăcinile mele vor ajunge la apă şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;

20 C onmigo siempre es nueva mi gloria, Y mi arco en mi mano se renueva.’

gloria mea va fi mereu proaspătă, iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»

21 M e escuchaban y esperaban, Y guardaban silencio para oír mi consejo.

Toţi mă ascultau şi aşteptau, tăceau aşteptând sfatul meu.

22 D espués de mis palabras no hablaban de nuevo, Y sobre ellos caía gota a gota mi discurso.

După ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni, şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

23 M e esperaban como a la lluvia, Y abrían su boca como a lluvia de primavera.

Ei mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia, îşi deschideau gura ca după o ploaia târzie.

24 Y o les sonreía cuando ellos no creían, Y no abatían la luz de mi rostro.

Când îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam, şi seninătatea feţei mele le era scumpă.

25 L es escogía el camino y me sentaba como jefe, Y moraba como rey entre las tropas, Como el que consuela a los que lloran.

Le alegeam calea şi le eram conducător, locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale, eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.