1 O ráculo (Profecía) contra Damasco: “Damasco dejará de ser ciudad, Y vendrá a ser un montón de ruinas.

O profeţie cu privire la Damasc. „Priveşte! Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine.

2 A bandonadas están las ciudades de Aroer. Serán para los rebaños, para que se echen en ellas, Y no habrá quien los espante.

Cetăţile Aroerului vor fi abandonate, lăsate turmelor care se vor culca acolo nestingherite.

3 D esaparecerá la fortaleza de Efraín Y la soberanía de Damasco, Y el resto de Aram Vendrá a ser como la gloria de los Israelitas,” Declara el Señor de los ejércitos. Juicio sobre Israel

Efraim va fi lăsat fără fortăreaţă, iar Damascul fără suveranitate. Rămăşiţa lui Aram va fi ca gloria israeliţilor“, zice Domnul Oştirilor.

4 E n aquel día la gloria de Jacob disminuirá, Y enflaquecerá la gordura de su cuerpo.

„În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită, iar grăsimea trupului său se va topi.

5 S erá como cuando el segador recoge la cosecha, Y su brazo cosecha las espigas. O será como el que recoge espigas En el Valle de Refaim.

Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne, culegând spicele cu mâna lui – ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.

6 P ero quedarán en él rebuscos como cuando se varea el olivo: Dos o tres aceitunas en la rama más alta, Cuatro o cinco en las ramas de un árbol fructífero,” Declara el Señor, Dios de Israel.

Totuşi câteva spice vor mai rămâne, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri, patru, cinci pe crengile roditoare“, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.

7 E n aquel día el hombre tendrá en estima a su Hacedor, Y sus ojos mirarán al Santo de Israel.

„În ziua aceea oamenii se vor uita la Creatorul lor şi îşi vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.

8 N o tendrá en estima los altares, obra de sus manos, Ni mirará a lo que sus dedos hicieron: Las Aseras y los altares de incienso.

Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor şi nu vor mai privi la aşerele şi la altarele pentru tămâiere pe care le-au făurit degetele lor.

9 A quel día tus ciudades fuertes serán como lugares Abandonados en el bosque, O como ramas que fueron abandonadas delante de los Israelitas. La tierra será una desolación.

În ziua aceea cetăţile lor fortificate vor fi ca nişte locuri abandonate tufişurilor şi crângurilor, părăsite în faţa israeliţilor. Totul va fi o pustie!

10 P orque te olvidaste del Dios de tu salvación Y no te acordaste de la Roca de tu refugio. Por tanto, siembras plantas deleitosas Y les injertas sarmientos de un dios extraño.

Şi aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare. De aceea, deşi sădeşti plante alese şi butuci de viţă străini,

11 E l día que las plantes las cercarás con cuidado, Y por la mañana harás que florezca tu semilla. Pero la cosecha será un montón inservible En el día de enfermedad y de dolor incurable.

deşi în ziua în care îi plantezi, îi şi faci să crească, şi în dimineaţa în care arunci sămânţa, o şi faci să înflorească, totuşi secerişul va fi luat într-o zi de boală şi de durere de nevindecat.

12 ¡ Ay!, bramar de muchos pueblos Que braman como el bramido de los mares; Rugir de naciones Que rugen como el rugido de violentas aguas.

Vai, un tumult de popoare multe, care urlă ca valurile mării! Vai, un vuiet de noroade, care vuiesc ca nişte ape vijelioase!

13 L as naciones rugen como el rugido de muchas aguas, Pero El las reprenderá y huirán lejos. Serán perseguidas como la paja de los montes delante del viento, Y como polvo de torbellino delante del vendaval.

Noroadele vuiesc ca nişte ape vijelioase, dar El le ceartă; ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri şi ca iarba dusă de furtună.

14 A l tiempo de la tarde, hay terror. Antes de la mañana ya no existen. Tal será la porción de los que nos despojan, Y la suerte de los que nos saquean.

Seara, teroare! Până dimineaţa ei nu mai sunt. Aceasta este soarta celor ce ne jupoaie, acesta este destinul celor ce ne jefuiesc.