Isaiah 17 ~ Isaia 17

picture

1 K o te poropitianga mo Ramahiku. Nana, kua kore a Ramahiku hei pa; ka puranga kau.

O profeţie cu privire la Damasc. „Priveşte! Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine.

2 K ua mahue nga pa o Aroere; mo nga kahui era, ka takoto ratou, te ai he kaiwhakawehi.

Cetăţile Aroerului vor fi abandonate, lăsate turmelor care se vor culca acolo nestingherite.

3 K a kore ano he pa kaha mo Eparaima, he kingitanga mo Ramahiku, he toenga ranei o Hiria: ka rite ratou ki te kororia o nga tama a Iharaira, e ai ta Ihowa o nga mano.

Efraim va fi lăsat fără fortăreaţă, iar Damascul fără suveranitate. Rămăşiţa lui Aram va fi ca gloria israeliţilor“, zice Domnul Oştirilor.

4 N a i taua ra ka meinga te kororia o Hakaopa kia tupuhi, ka hiroki haere hoki te ngako o ona kikokiko.

„În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită, iar grăsimea trupului său se va topi.

5 A ka rite ki ta te kaitapahi kohikohinga i te witi, ki te tapahanga hoki a ona ringa i nga hua witi; ae, ka rite ki te hamunga o nga hua witi i te raorao i Repaima.

Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne, culegând spicele cu mâna lui – ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.

6 O tiia e toe ano etahi karepe hei hamunga; ka rite ki te ruiruinga o te oriwa; e rua, e toru nga oriwa i te pito o to runga rawa peka, e wha, e rima i te peka i waho rawa, i te mea whai hua, e ai ta Ihowa, ta te Atua o Iharaira.

Totuşi câteva spice vor mai rămâne, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri, patru, cinci pe crengile roditoare“, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.

7 I taua ra ka titiro he tangata ki tona Kaihanga, ka anga ona kanohi ki te Mea Tapu o Iharaira.

„În ziua aceea oamenii se vor uita la Creatorul lor şi îşi vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.

8 E kore ano e titiro ki nga aata i hanga nei e ona ringa, e kore e anga ki te mea i mahia e ona maihao, ki nga Aherimi ranei, ki nga whakapakoko ranei.

Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor şi nu vor mai privi la aşerele şi la altarele pentru tămâiere pe care le-au făurit degetele lor.

9 I taua ra ka rite ona pa kaha ki te wahi i whakarerea i te ngahere, i te tihi ano o te maunga, i whakarerea ra i te aroaro o nga tama a Iharaira; na ko te ngaromanga.

În ziua aceea cetăţile lor fortificate vor fi ca nişte locuri abandonate tufişurilor şi crângurilor, părăsite în faţa israeliţilor. Totul va fi o pustie!

10 K ua wareware hoki koe ki te Atua o tou whakaoranga, a kua kahore i mahara ki te kamaka o tou kaha, mo reira ka whakatupuria e koe he mea ataahua, ka whakatokia ano ki te peka ke:

Şi aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare. De aceea, deşi sădeşti plante alese şi butuci de viţă străini,

11 I te ra e whakato ai koe, ka taiepatia e koe, a i te ata matomato tonu tau i whakato ai: i te ra ia o te pouri, o te mamae ngau kino, ka memeha atu te kotinga.

deşi în ziua în care îi plantezi, îi şi faci să crească, şi în dimineaţa în care arunci sămânţa, o şi faci să înflorească, totuşi secerişul va fi luat într-o zi de boală şi de durere de nevindecat.

12 A nana, te ngangau o nga iwi maha, e nge ana ano he haruru no nga moana! me te rere o nga iwi, e wawa ana koia ano kei te turituri o nga wai nunui!

Vai, un tumult de popoare multe, care urlă ca valurile mării! Vai, un vuiet de noroade, care vuiesc ca nişte ape vijelioase!

13 A no ko te taheke o nga wai maha te haruru o nga iwi; otiia ka riria ratou e ia, a ka rere ki tawhiti, ka whaia, ano he papapa no nga maunga i te upoko o te hau, ano he puehu awhiowhio e aia ana e te tupuhi.

Noroadele vuiesc ca nişte ape vijelioase, dar El le ceartă; ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri şi ca iarba dusă de furtună.

14 I te ahiahi, na ko te pawera; kiano i puao kua kore ratou. Ko te wahi tenei ma te hunga e pahua ana i a tatou, ko te mea tenei e wehea ma te hunga e muru ana i a tatou.

Seara, teroare! Până dimineaţa ei nu mai sunt. Aceasta este soarta celor ce ne jupoaie, acesta este destinul celor ce ne jefuiesc.