1 I muri i tenei ka puaki te mangai o Hopa, a ka kanga e ia tona ra.

După toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

2 N a ka oho a Hopa, ka mea,

Iov a zis:

3 K ia ngaro te ra i whanau ai ahau, te po i korerotia ai, He tamaroa kei roto i te kopu.

„Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

4 W aiho taua ra mo te pouri; kaua e tirohia iho e te Atua i runga; kaua hoki e whitingia e te marama.

Prefacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

5 K ia poke ia i te pouri, i te atarangi hoki o te mate; kia tauria iho e te kapua; kia whakawehia ano hoki e te whakapouritanga o te ra.

Negura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

6 N a ko taua po, kia mau pu i te pouri kerekere: kei honoa ki nga ra o te tau; kei huihuia atu ina taua nga marama.

Întunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

7 N ana, kia mokemoke taua po, kaua te reo koa e uru ki roto.

Da, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

8 K ia kanga hoki e te hunga kanga i te ra, e te hunga mohio ki te whakaara rewiatana.

Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

9 K ia pouri nga whetu o tona kakarauritanga; kia tatari ki te marama, a kahore noa iho; kei kite hoki i te takiritanga ata.

Stelele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

10 M ona kihai i tutaki i nga tatau o te kopu o toku whaea, kihai i huna i te mauiui kei kitea e ahau.

pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

11 H e aha ahau te mate ai i te kopu? He aha te hemo ai i toku putanga mai i te kopu?

De ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

12 H e aha i rite wawe ai nga turi moku, me nga u hei ngote maku?

De ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

13 M e i pena, kua ata takoto ahau, te ai he whakaohooho, moe ana ahau: katahi ahau ka whai okiokinga,

Acum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

14 I roto i nga kingi, i nga kaiwhakatakoto whakaaro o te whenua i hanga nei i nga wahi mokemoke mo ratou,

cu împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

15 I roto ranei i nga rangatira whai koura, o ratou nei whare ki tonu i te hiriwa:

cu prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

16 K ua kahore noa iho ranei, kua pera me te materoto e ngaro nei, me nga kohungahunga kahore nei e kite i te marama.

Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

17 M utu ake i reira te whakararuraru a te hunga kino; okioki ana i reira te hunga kua mauiui nga uaua.

Acolo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

18 A ta noho ana nga herehere i reira, te rongo i te reo o te kaitukino.

Acolo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

19 K ei reira te iti, te rahi, kahore hoki he rangatira o te pononga.

Şi cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

20 H e aha te marama i homai ai ki te tangata kei roto nei i te mate? te ora ki te tangata kua kawa te wairua?

De ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

21 E koingo nei ki te mate, heoi kahore noa iho; e keri ana kia taea ia, nui atu i te keri i nga taonga huna.

celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

22 H ari pu ratou, koa ana, ina kitea te urupa.

celor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

23 H e aha ano te marama i homai ai ki te tangata kua huna nei tona ara, kua oti nei te tutakitaki mai e te Atua?

omului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

24 K iano hoki ahau i kai, kua tae mai taku mapu: ano he wai oku hamama e ringihia ana.

Gemetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

25 N o te mea kua tae mai ki ahau te mea whakawehi e wehi nei ahau; ko taku e pawera nei kua pa ki ahau.

Lucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

26 K ahore oku humarie, kahore oku ata noho, ehara i te mea e okioki ana; na kua puta te raruraru.

N-am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“