1 П о цьому відкрив Йов уста свої та й прокляв був свій день народження.
După toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.
2 І Йов заговорив та й сказав:
Iov a zis:
3 Х ай загине той день, що я в ньому родився, і та ніч, що сказала: Зачавсь чоловік!
„Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»
4 Н ехай стане цей день темнотою, нехай Бог з висоти не згадає його, і нехай не являється світло над ним!...
Prefacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!
5 Б одай темрява й морок його заступили, бодай хмара над ним пробувала, бодай темнощі денні лякали його!...
Negura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!
6 О ця ніч бодай темність її обгорнула, нехай у днях року не буде названа вона, хай не ввійде вона в число місяців!...
Întunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!
7 Т ож ця ніч нехай буде самітна, хай не прийде до неї співання!
Da, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!
8 Б одай її ті проклинали, що день проклинають, що левіятана готові збудити!
Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!
9 Х ай потемніють зорі поранку її, нехай має надію на світло й не буде його, і хай вона не побачить тремтячих повік зорі ранньої,
Stelele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,
10 б о вона не замкнула дверей нутра матернього, і не сховала страждання з очей моїх!...
pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.
11 Ч ому я не згинув в утробі? Як вийшов, із нутра то чому я не вмер?
De ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?
12 Ч ого прийняли ті коліна мене? І нащо ті перса, які я був ссав?
De ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?
13 Б о тепер я лежав би спокійно, я спав би, та був би мені відпочинок
Acum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit
14 з царями та з земними радниками, що гробниці будують собі,
cu împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,
15 а бо із князями, що золото мали, що доми свої сріблом наповнювали!...
cu prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.
16 А бо чом я не ставсь недоноском прихованим, немов ті немовлята, що світла не бачили?
Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17 Т ам же безбожники перестають докучати, і спочивають там змученосилі,
Acolo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.
18 р азом з тим мають спокій ув'язнені, вони не почують вже крику гнобителя!...
Acolo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.
19 М алий та великий там рівні, а раб вільний від пана свого...
Şi cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.
20 І нащо Він струдженому дає світло, і життя гіркодухим,
De ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,
21 щ о вичікують смерти й немає її, що її відкопали б, як скарби заховані,
celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22 т им, що радісно тішилися б, веселились, коли б знайшли гроба,
celor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,
23 м ужчині, якому дорога закрита, що Бог тінню закрив перед ним?...
omului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?
24 Б о зідхання моє випереджує хліб мій, а зойки мої полились, як вода,
Gemetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.
25 б о страх, що його я жахався, до мене прибув, і чого я боявся прийшло те мені...
Lucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.
26 Н е знав я спокою й не був втихомирений, і я не відпочив, та нещастя прийшло!...
N-am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“