1 З наємо бо, коли земний мешкальний намет наш зруйнується, то маємо будівлю від Бога на небі, дім нерукотворний та вічний.

Noi ştim într-adevăr că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o casă veşnică în ceruri, care nu este făcută de mâini omenești.

2 Т ому то й зідхаємо, бажаючи приодягтися будівлею нашею, що з неба,

Căci gemem în cortul acesta, dorind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcaşul nostru ceresc,

3 к оли б тільки й одягнені ми не знайшлися нагі!

negreşit dacă, după ce vom fi îmbrăcaţi, nu vom fi găsiţi goi.

4 Б о ми, знаходячися в цьому наметі, зідхаємо під тягарем, бо не хочемо роздягтися, але одягтися, щоб смертне пожерлось життям.

În timp ce suntem în acest cort, gemem şi suntem împovăraţi, nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi, ci pentru că dorim să fim îmbrăcaţi, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.

5 А Той, Хто на це саме й створив нас, то Бог, що й дав нам завдаток Духа.

Şi Cel Ce ne-a pregătit pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat Duhul ca pe o garanţie.

6 О тож, бувши відважні постійно, та знаючи, що, мавши дім у тілі, ми не перебуваємо в домі Господньому,

De aceea, întotdeauna suntem plini de încredere, chiar dacă ştim că, atâta timp cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul.

7 б о ходимо вірою, а не видінням,

Căci noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere;

8 м и ж відважні, і бажаємо краще покинути дім тіла й мати дім у Господа.

avem încredere şi ne place mult mai mult să fim departe de trup şi să fim acasă cu Domnul.

9 Т ому ми й пильнуємо, чи зостаємося в домі тіла, чи виходимо з дому, бути Йому любими.

Astfel, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, scopul nostru este să-I fim plăcuţi,

10 Б о мусимо всі ми з'явитися перед судовим престолом Христовим, щоб кожен прийняв згідно з тим, що в тілі робив він, чи добре, чи лихе.

fiindcă toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău. Mesajul împăcării

11 О тже, відаючи страх Господній, ми людей переконуємо, а Богові явні; але маю надію, що й у ваших сумліннях ми явні.

Aşadar, cunoscând frica de Domnul, încercăm să-i convingem pe oameni. Noi suntem pe deplin cunoscuţi de către Dumnezeu şi sper că, de asemenea, suntem cunoscuţi şi conştiinţelor voastre.

12 Б о не знову себе ми доручуємо вам, але даємо вам привід хвалитися нами, щоб мали ви що проти тих, що хваляться обличчям, а не серцем.

Noi nu ne recomandăm din nou înaintea voastră, ci vă dăm o ocazie de a vă lăuda cu noi, ca să puteţi răspunde celor care se laudă cu înfăţişarea exterioară, şi nu cu inima.

13 К оли бо ми з розуму сходимо, то Богові, коли ж при здоровому розумі, то для вас.

Dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem.

14 Б о Христова любов спонукує нас, що думають так, що коли вмер Один за всіх, то всі померли.

Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, întrucât suntem convinşi că atunci când Unul a murit pentru toţi, toţi au murit.

15 А вмер Він за всіх, щоб ті, хто живе, не жили вже для себе самих, а для Того, Хто за них був умер і воскрес.

El a murit pentru toţi, pentru ca cei vii să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel Ce a murit şi a fost înviat pentru ei.

16 Ч ерез те відтепер ми нікого не знаємо за тілом; коли ж і знали за тілом Христа, то тепер ми не знаємо вже!

Astfel, de acum, noi nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii. Chiar dacă odată L-am cunoscut pe Cristos în felul lumii, acum nu-L mai cunoaştem aşa.

17 Т ому то, коли хто в Христі, той створіння нове, стародавнє минуло, ото сталось нове!

Astfel, dacă cineva este în Cristos, este o nouă creaţie. Cele vechi s-au dus; iată, toate au devenit noi!

18 У се ж від Бога, що нас примирив із Собою Ісусом Христом і дав нам служіння примирення,

Toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care, prin Cristos, ne-a împăcat cu Sine şi ne-a dat mesajul împăcării:

19 б о Бог у Христі примирив світ із Собою Самим, не зважавши на їхні провини, і поклав у нас слово примирення.

anume acela că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, nemaiţinând în seamă păcatele oamenilor, şi ne-a încredinţat nouă Cuvântul împăcării.

20 О це ми як посли замість Христа, ніби Бог благає через нас, благаємо замість Христа: примиріться з Богом!

Deci noi suntem ambasadori ai lui Cristos şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm, în Numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

21 Б о Того, Хто не відав гріха, Він учинив за нас гріхом, щоб стали ми Божою правдою в Нім!

El, pentru noi, L-a făcut păcat pe Cel Ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.