1 Н е багато-хто ставайте, брати мої, учителями, знавши, що більший осуд приймемо.

Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, pentru că ştiţi că vom primi o judecată mai aspră!

2 Б о багато ми всі помиляємось. Коли хто не помиляється в слові, то це муж досконалий, спроможний приборкувати й усе тіло.

Toţi greşim în multe feluri. Dacă cineva nu greşeşte în vorbire, este un om desăvârşit, capabil să-şi ţină în frâu tot trupul.

3 О т і коням вкладаєм уздечки до рота, щоб корилися нам, і ми всім їхнім тілом керуємо.

Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, putem să le conducem tot trupul.

4 О т і кораблі, хоч які величезні та гнані вітрами жорстокими, проте найменшим стерном скеровуються, куди хоче стерничий.

Iată, chiar şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi sunt duse de vânturi puternice, totuşi ele sunt conduse de o cârmă foarte mică oriunde vrea cârmaciul.

5 Т ак само й язик, малий член, але хвалиться вельми! Ось маленький огонь, а запалює величезного ліса!

La fel şi limba: ea este un mădular mic, dar se poate lăuda cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde!

6 І язик то огонь. Як світ неправости, поставлений так поміж нашими членами, язик сквернить усе тіло, запалює круг життя, і сам запалюється від геєнни.

Şi limba este un foc. Limba este o lume a nedreptăţii pusă între mădularele noastre. Ea pângăreşte tot trupul şi aprinde tot cursul vieţii; şi ea însăşi este aprinsă de focul Gheenei.

7 Б о всяка природа звірів і пташок, гадів і морських потвор приборкується, і приборкана буде природою людською,

Orice fel de specie de animale sălbatice, păsări, animale mici sau peşti, poate fi îmblânzită şi a fost îmblânzită de neamul omenesc,

8 т а не може ніхто із людей язика вгамувати, він зло безупинне, він повний отрути смертельної!

dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de nestăpânit, plin de venin aducător de moarte.

9 Н им ми благословляємо Бога й Отця, і ним проклинаєм людей, що створені на Божу подобу.

Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt după asemănarea lui Dumnezeu.

10 І з тих самих уст виходить благословення й прокляття. Не повинно, брати мої, щоб так це було!

Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul. Fraţii mei, aceste lucruri n-ar trebui să fie aşa!

11 Х іба з одного отвору виходить вода солодка й гірка?

Oare din aceeaşi gură de izvor curge şi apă dulce şi apă amară ?

12 Х іба може, брати мої, фіґове дерево родити оливки, або виноград фіґи? Солодка вода не тече з солонця.

Fraţii mei, poate un smochin să facă măsline sau o viţă-de-vie să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce. Două feluri de înţelepciune

13 Х то мудрий і розумний між вами? Нехай він покаже діла свої в лагідній мудрості добрим поводженням!

Cine este înţelept şi priceput între voi? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!

14 К оли ж гірку заздрість та сварку ви маєте в серці своєму, то не величайтесь та не говоріть неправди на правду,

Însă dacă în inima voastră aveţi invidie, amărăciune şi ambiţie egoistă, nu vă lăudaţi cu aceasta şi nu minţiţi împotriva adevărului!

15 ц е не мудрість, що ніби зверху походить вона, але земна, тілесна та демонська.

Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică.

16 Б о де заздрість та сварка, там безлад та всяка зла річ!

Căci acolo unde este invidie şi ambiţie egoistă, acolo va fi dezordine şi răutate de orice fel.

17 А мудрість, що зверху вона, насамперед чиста, а потім спокійна, лагідна, покірлива, повна милосердя та добрих плодів, безстороння та нелукава.

Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie.

18 А плід правди сіється творцями миру.

Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către cei ce fac pace.