1 Т ому полишімо початки науки Христа, та й звернімося до досконалости, і не кладімо знову засади покаяння від мертвих учинків та про віру в Бога,

De aceea, lăsaţi aspectele elementare ale adevărului despre Cristos şi să ne îndreptăm spre maturitate! Să nu mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi credinţa în Dumnezeu,

2 н ауки про хрищення, про покладання рук, про воскресіння мертвих та вічний суд.

învăţătura despre botezuri, punerea mâinilor, învierea morţilor şi judecata veşnică.

3 З робимо й це, коли Бог дозволить.

Vom face aceasta dacă va permite Dumnezeu.

4 Н е можна бо тих, що раз просвітились були, і скуштували небесного дару, і стали причасниками Духа Святого,

Căci este imposibil pentru cei ce odată au fost luminaţi, au gustat darul ceresc, au devenit părtaşi ai Duhului Sfânt

5 і скуштували доброго Божого Слова та сили майбутнього віку,

şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului care va să vină,

6 т а й відпали, знов відновляти покаянням, коли вдруге вони розпинають у собі Сина Божого та зневажають.

şi care totuşi au căzut, să fie aduşi înapoi la pocăinţă, întrucât ei Îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de ocară.

7 Б о земля, що п'є дощ, який падає часто на неї, і родить рослини, добрі для тих, хто їх і вирощує, вона благословення від Бога приймає.

Când pământul absoarbe ploaia care, deseori, cade pe el şi dă plante care sunt folositoare celor pentru care este cultivat, el primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu.

8 А ле та, що приносить терня й будяччя, непотрібна вона та близька до прокляття, а кінець її спалення.

Dacă însă dă spini şi mărăcini, atunci nu este de nici un folos şi urmează să fie blestemat; sfârşitul lui va fi în foc.

9 Т а ми сподіваємось, любі, кращого про вас, що спасіння тримаєтеся, хоч говоримо й так.

Chiar dacă vorbim astfel, preaiubiţilor, suntem convinşi, în ce vă priveşte, de lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.

10 Т а не є Бог несправедливий, щоб забути діло ваше та працю любови, яку показали в Ім'я Його ви, що святим послужили та служите.

Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, faptul că i-aţi slujit pe sfinţi şi continuaţi s-o faceţi.

11 М и ж бажаємо, щоб кожен із вас виявляв таку саму завзятість на певність надії аж до кінця,

Dorim mult ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi sârguinţă până la sfârşit, astfel încât să se împlinească ceea ce nădăjduiţi.

12 щ об ви не розлінились, але переймали від тих, хто обітниці вспадковує вірою та терпеливістю.

Să nu fiţi leneşi, ci fiţi imitatori ai celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile! Garanţia promisiunii lui Dumnezeu

13 Б о Бог, обітницю давши Авраамові, як не міг ніким вищим поклястися, поклявся Сам Собою,

Când Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuşi,

14 г оворячи: Поблагословити Я конче тебе поблагословлю, та розмножити розмножу тебе!

spunând: „Te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii.“

15 І , терплячи довго отак, Авраам одержав обітницю.

Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a obţinut promisiunea.

16 Б о люди клянуться вищим, і клятва на ствердження кінчає всяку їхню суперечку.

Oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar un jurământ, care face cunoscut faptul că un lucru este adevărat şi sigur, pune capăt oricăror dispute dintre ei.

17 Т ому й Бог, хотівши переважно показати спадкоємцям обітниці незмінність волі Своєї, учинив те при помочі клятви,

În acelaşi fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai clar moştenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr-un jurământ,

18 щ об у двох тих незмінних речах, що в них не можна сказати неправди Богові, мали потіху міцну ми, хто прибіг прийняти надію, що лежить перед нами,

pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fie găsit mincinos, noi să avem siguranţă şi astfel să fim puternic încurajaţi să punem mâna pe nădejdea care ne stă înainte.

19 щ о вони для душі як котвиця, міцна та безпечна, що аж до середини входить за заслону,

Avem această nădejde ca pe o ancoră pentru suflet, fermă şi sigură, şi care pătrunde în partea dinăuntru, dincolo de draperie

20 к уди, як предтеча, за нас увійшов був Ісус, ставши навіки Первосвящеником за чином Мелхиседековим.

unde, pentru a ne arăta calea, Isus, Care a intrat înaintea noastră, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot pentru totdeauna, potrivit rânduielii lui Melhisedek.