1 А ти пісню жалобну здійми про князів Ізраїлевих,

Iar tu înalţă un cântec de jale despre prinţii lui Israel!

2 т а й скажи: Яка твоя мати левиця: Лягла поміж левів, серед левчуків вона викохала левенят!

Spune: „Ce era mama ta? Era o leoaică printre lei! Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri, crescându-şi puii.

3 І одне із своїх левенят вона вигодувала, левчуком воно стало, і здобич ловити навчився, людину він жер!

L-a crescut pe unul din puii ei şi acesta a devenit un leu tânăr. El s-a obişnuit să sfâşie prada şi a ajuns să mănânce oameni.

4 І похід розголосили народи на нього, в їхню яму він схоплений був, і його в ланцюгах до краю єгипетського відвели...

Când au auzit neamurile despre el, l-au prins în groapa lor şi l-au dus în lanţuri în ţara Egiptului.

5 Я к левиця побачила, що надаремно чекає, що пропала надія її, то взяла вона знову одне із своїх левенят, і вчинила його левчуком.

Când şi-a văzut aşteptarea neîmplinită şi speranţa spulberată, leoaica l-a luat pe un alt pui de-al ei şi l-a pus leu conducător.

6 І ходив він між левами й став левчуком, і здобич ловити навчився, людину він жер!

El a umblat printre lei până a devenit un leu tânăr. A învăţat să sfâşie prada şi a ajuns să mănânce oameni.

7 І він розбивав їхні палати, і руйнував їхні міста, і від голосу рику його остовпіла земля й що на ній!

Dădea buzna în fortăreţele oamenilor şi le devasta cetăţile. Ţara, cu tot ce cuprindea ea, era îngrozită la auzul răgetului său.

8 Т а пастку на нього поставили люди знавкола з округ, і свою сітку на нього розкинули, і він схоплений був в їхню яму!

Atunci neamurile din provinciile vecine s-au îndreptat împotriva lui, şi-au aruncat plasa asupra lui şi el a fost prins în groapa lor.

9 І кинули в клітку його в ланцюгах, і його відвели до царя вавилонського, і в твердиню його запроторили, щоб голос його вже не чувся на горах Ізраїлевих...

L-au pus într-o cuşcă, în lanţuri, l-au dus la împăratul Babilonului şi l-au aşezat în temniţă, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.

10 Т воя мати, як той виноград у винограднику, посадженому над водою, плодюча й гілляста була через води великі.

Mama ta era ca o viţă în via ta, plantată lângă ape. Datorită belşugului de apă, ea era roditoare şi plină de mlădiţe.

11 І виросли пруття міцні, й надавались на берла володарів, і височів між гущавинами його зріст, і він показався в своїй висоті, у численних галузках своїх!

Mlădiţele ei erau aşa de tari, încât se puteau face din ele sceptre domneşti. Ea se înălţa prin frunzişul stufos, şi se făcea observată prin înălţimea ei şi prin mulţimea mlădiţelor ei.

12 Т а була вона вирвана в лютості, об землю кинена, і вітер зо сходу зсушив її плід, поламалися й повисихали вони, а її міцний прут огонь його зжер...

Dar a fost smulsă cu furie şi aruncată la pământ. Vântul de răsărit a făcut-o să se ofilească, roadele i-au fost zdrobite, iar mlădiţele ei cele tari s-au uscat şi au fost arse de foc.

13 А тепер посадили її на пустині, у краї сухому й безвідному,

Acum ea este plantată în pustie, într-un pământ uscat şi secetos.

14 і вийшов огонь із прута її вітки та й пожер її плід, і немає у неї міцного прута, берла на панування... Це пісня жалобна, і буде за пісню жалоби вона.

Din butucul ei a ieşit un foc, care i-a mistuit roadele. Şi astfel nu a mai rămas în ea nici o mlădiţă tare, care să fie bună pentru un sceptru domnesc. Acesta este un cântec de jale; să fie cântat ca un cântec de jale.“