1 Я той муж, який бачив біду від жезла Його гніву,

Eu sunt bărbatul care a văzut suferinţa sub nuiaua furiei Lui.

2 В ін провадив мене й допровадив до темряви, а не до світла...

El m-a condus şi m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină!

3 Л иш на мене все знову обертає руку Свою цілий день...

Da, El Îşi întoarce mâna împotriva mea toată ziua!

4 В ін виснажив тіло моє й мою шкіру, мої кості сторощив,

El mi-a îmbătrânit trupul şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.

5 о бгородив Він мене, і мене оточив гіркотою та мукою,

M-a asediat şi m-a înconjurat cu otravă şi cu nenorocire.

6 у темноті мене посадив, мов померлих давно...

M-a făcut să locuiesc în întunecimi asemenea celor morţi demult.

7 О бгородив Він мене і не вийду, тяжкими вчинив Він кайдани мої...

M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa, şi m-a pus în lanţuri grele.

8 І коли я кричу й голошу, затикає Він вуха Свої на молитву мою...

Chiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor, El îmi respinge rugăciunea.

9 К амінням обтесаним обгородив Він дороги мої, повикривлював стежки мої...

Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite şi mi-a întortocheat cărările.

10 В ін для мене ведмедем чатуючим став, немов лев той у сховищі!

A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.

11 П оплутав дороги мої та розшарпав мене, учинив Він мене опустошеним!

M-a abătut de la căile mele, m-a sfâşiat şi m-a lăsat pustiit.

12 Н атягнув Свого лука й поставив мене, наче ціль для стріли,

Şi-a încordat arcul şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.

13 п устив стріли до нирок моїх з Свого сагайдака...

Mi-a străpuns inima cu săgeţi din tolba Lui.

14 Д ля всього народу свого я став посміховиськом, глумливою піснею їхньою цілий день...

Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu. Sunt batjocorit toată ziua în cântecele lor.

15 Н аситив мене гіркотою, мене напоїв полином...

M-a îndestulat cu ierburi amare şi m-a săturat cu pelin.

16 І стер мені зуби жорствою, до попелу кинув мене,

Mi-a zdrobit dinţii cu pietriş şi m-a culcat în cenuşă.

17 і душа моя спокій згубила, забув я добро...

Mi-a luat pacea şi am uitat ce înseamnă fericirea.

18 І сказав я: Загублена сила моя, та моє сподівання на Господа...

Am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi ceea ce nădăjduiam de la Domnul! “

19 З гадай про біду мою й муку мою, про полин та отруту,

Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea, de amărăciune şi de pelin.

20 д уша моя згадує безперестанку про це, і гнеться в мені...

Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele şi se întristează în mine.

21 О це я нагадую серцеві своєму, тому то я маю надію:

Dar iată ce-mi vine în minte şi ce mă face să mai nădăjduiesc:

22 Ц е милість Господня, що ми не погинули, бо не покінчилось Його милосердя,

„Îndurările Domnului nu s-au sfârşit, mila Lui nu este la capăt.

23 н ове воно кожного ранку, велика бо вірність Твоя!

Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă; mare este credincioşia Ta!“

24 Г осподь це мій уділ, говорить душа моя, тому я надію на Нього складаю!

Am zis sufletului meu: „ Domnul este moştenirea mea şi de aceea voi nădăjdui în El!“

25 Г осподь добрий для тих, хто надію на Нього кладе, для душі, що шукає Його!

Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

26 Д обре, коли людина в мовчанні надію кладе на спасіння Господнє.

Bine este să aştepţi în tăcere izbăvirea Domnului.

27 Д обре для мужа, як носить ярмо в своїй молодості,

Este bine ca omul să poarte un jug în tinereţea lui.

28 н ехай він самітно сидить і мовчить, як поклав Він на нього його;

Să stea singur şi să tacă, fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui;

29 х ай закриє він порохом уста свої, може є ще надія;

să-şi umple gura cu ţărână – s-ar putea să mai existe nădejde;

30 х ай щоку тому підставляє, хто його б'є, своєю ганьбою насичується...

să-şi dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de insulte!

31 Б о Господь не навіки ж покине!

Fiindcă Stăpânul nu respinge pentru totdeauna.

32 Б о хоч Він і засмутить кого, проте змилується за Своєю великою милістю,

Ci, când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el, după bunătatea Lui cea mare.

33 б о не мучить Він з серця Свого, і не засмучує людських синів.

Căci El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

34 Щ об топтати під своїми ногами всіх в'язнів землі,

Când sunt călcaţi în picioare toţi prizonierii unei ţări,

35 щ об перед обличчям Всевишнього право людини зігнути,

când dreptatea umană este îndepărtată înaintea Celui Preaînalt,

36 щ об гнобити людину у справі судовій його, оцього не має на оці Господь!

când un om este nedreptăţit în cauza lui, nu vede, oare, Stăpânul?

37 Х то то скаже і станеться це, як Господь того не наказав?

Cine poate spune ceva şi să se înfăptuiască, dacă Stăpânul nu a poruncit?

38 Х іба не виходить усе з уст Всевишнього, зле та добре?

Oare nu din gura Celui Preaînalt vine şi nenorocirea, şi bunăstarea?

39 Ч ого ж нарікає людина жива? Нехай скаржиться кожен на гріх свій.

Atunci de ce murmură omul, când este pedepsit pentru păcatele lui?

40 П ошукаймо доріг своїх та дослідімо, і вернімось до Господа!

Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.

41 п ідіймімо своє серце та руки до Бога на небі!

Să ne înălţăm inimile şi mâinile spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:

42 С проневірились ми й неслухняними стали, тому не пробачив Ти нам,

„Am păcătuit şi ne-am răzvrătit, iar Tu nu ai iertat!“

43 з акрився Ти гнівом і гнав нас, убивав, не помилував,

Te-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit; ai ucis fără milă.

44 з акрив Себе хмарою, щоб до Тебе молитва моя не дійшла...

Te-ai învăluit cu un nor, ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.

45 С міттям та огидою нас Ти вчинив між народами,

Ne-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie în mijlocul popoarelor.

46 н аші всі вороги пороззявляли на нас свого рота,

Toţi vrăjmaşii noştri şi-au deschis larg gura împotriva noastră.

47 с трах та яма на нас поприходили, руїна й погибіль...

Am avut parte de groază şi de groapă, de prăpăd şi de distrugere.

48 М оє око спливає потоками водними через нещастя дочки мого люду...

Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei căci fiica poporului meu a fost distrusă.

49 В иливається око моє безупинно, нема бо перерви,

Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat şi fără oprire,

50 а ж поки не зглянеться та не побачить Господь із небес,

până când Domnul din ceruri va privi şi va lua aminte.

51 м оє око вчиняє журбу для моєї душі через дочок усіх мого міста...

Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut pe toate fiicele cetăţii mele.

52 Л овлячи, ловлять мене, немов птаха, мої вороги безпричинно,

Cei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv m-au vânat ca pe o pasăre.

53 ж иття моє в яму замкнули вони, і каміннями кинули в мене...

Au încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă şi au aruncat cu pietre în mine.

54 П ливуть мені води на голову, я говорю: Вже погублений я!...

Apele s-au revărsat peste capul meu şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“

55 К ликав я, Господи, Ймення Твоє із найглибшої ями,

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din adâncimile gropii.

56 Т и чуєш мій голос, не заховуй же вуха Свого від зойку мого, від благання мого!

Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la strigătele mele după ajutor!“

57 Т и близький того дня, коли кличу Тебе, Ти говориш: Не бійся!

În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“

58 З а душу мою Ти змагався, о Господи, життя моє викупив Ти.

Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

59 Т и бачиш, о Господи, кривду мою, розсуди ж Ти мій суд!

Doamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut! Judecă-mi cauza!

60 У сю їхню помсту Ти бачиш, всі задуми їхні на мене,

Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare şi planurile lor împotriva mea.

61 Т и чуєш, о Господи, їхні наруги, всі задуми їхні на мене,

Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,

62 м ову повстанців на мене та їхнє буркотіння на мене ввесь день...

ai auzit şoaptele potrivnicilor mei şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.

63 П обач їхнє сидіння та їхнє вставання, як завжди глумлива їхня пісня!

Priveşte! Şezând sau în picioare, ei mă batjocoresc în cântecele lor!

64 З аплати їм, о Господи, згідно з чином їхніх рук!

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!

65 П одай їм темноту на серце, прокляття Твоє нехай буде на них!

Pune un văl peste inimile lor şi fie blestemul Tău peste ei!

66 С воїм гнівом жени їх, і вигуби їх з-під Господніх небес!

Urmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i de sub ceruri, Doamne!