Від Луки 20 ~ Luca 20

picture

1 І сталось одного з тих днів, як навчав Він у храмі людей, та Добру Новину звіщав, прийшли первосвященики й книжники з старшими,

Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii

2 т а й до Нього промовили, кажучи: Скажи нам, якою владою Ти чиниш оце? Або хто Тобі владу цю дав?

şi L-au întrebat: – Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?

3 І промовив до них Він у відповідь: Запитаю й Я вас одну річ, і відповідайте Мені:

El le-a răspuns: – Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

4 І ванове хрищення з неба було, чи від людей?

botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

5 В они ж міркували собі й говорили: Коли скажемо: З неба, відкаже: Чого ж ви йому не повірили?

Ei au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: « Atunci de ce nu l-aţi crezut?»,

6 А як скажемо: Від людей, то всі люди камінням поб'ють нас, бо були переконані, що Іван то пророк.

iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“

7 І вони відповіли, що не знають, ізвідки...

Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era.

8 А Ісус відказав їм: То й Я не скажу вам, якою владою Я це чиню.

Atunci şi Isus le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri. Pilda vierilor

9 І Він розповідати почав людям притчу оцю. Один чоловік насадив виноградника, і віддав його винарям, та й відбув на час довший.

Apoi a început să spună poporului următoarea pildă: „Un om a plantat o vie, a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pentru o vreme îndelungată.

10 А певного часу послав він раба до своїх винарів, щоб дали йому частку з плодів виноградника. Та побили його винарі, і відіслали ні з чим.

La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea partea cuvenită din rodul viei. Viticultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

11 І знову послав він до них раба іншого, а вони й того збили й зневажили, та й відіслали ні з чим.

A mai trimis un alt sclav, dar şi pe acela l-au bătut, l-au înjosit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

12 І послав він ще третього, а вони й того зранили й вигнали.

A mai trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au aruncat afară.

13 С казав тоді пан виноградника: Що маю робити? Пошлю свого сина улюбленого, може його посоромляться...

Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că pe el îl vor respecta!»

14 В инарі ж, як його вгледіли, міркували собі та казали: Це спадкоємець; ходім, замордуймо його, щоб спадщина наша була.

Dar viticultorii, când l-au văzut, şi-au zis unii altora: «Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm pentru ca moştenirea să fie a noastră!»

15 І вони його вивели за виноградника, та й убили... Що ж зробить їм пан виноградника?

Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Aşadar, ce le va face stăpânul viei?

16 В ін прийде та й вигубить цих винарів, виноградника ж іншим віддасть. Слухачі ж повіли: Нехай цього не станеться!

Va veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“ Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“

17 А Він глянув на них та й сказав: Що ж оце, що написане: Камінь, що його будівничі відкинули, той наріжним став каменем!

Dar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris: «Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului.» ?

18 К ожен, хто впаде на цей камінь розіб'ється, а на кого він сам упаде, то розчавить його.

Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“

19 А книжники й первосвященики руки на Нього хотіли накласти тієї години, але побоялись народу. Бо вони розуміли, що про них Він цю притчу сказав.

Chiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă. Tributul datorat Cezarului

20 І вони слідкували за Ним, і підіслали підглядачів, які праведних із себе вдавали, щоб зловити на слові Його, і Його видати урядові й владі намісника.

Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului.

21 І вони запитали Його та сказали: Учителю, знаємо ми, що Ти добре говориш і навчаєш, і не дивишся на обличчя, але наставляєш на Божу дорогу правдиво.

Aceştia L-au întrebat: – Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

22 Ч и годиться давати податок для кесаря, чи ні?

Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?

23 З наючи ж їхню хитрість, сказав Він до них: Чого ви Мене випробовуєте?

El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:

24 П окажіте динарія Мені. Чий образ і напис він має? Вони відказали: Кесарів.

– Arătaţi-mi un denar! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt? – Ale Cezarului, au răspuns ei.

25 А Він їм відказав: Тож віддайте кесареве кесареві, а Богові Боже!

El le-a zis: – Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

26 І не могли вони перед людьми зловити на слові Його. І дивувались вони з Його відповіді, та й замовкли.

Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut. Despre înviere

27 І підійшли дехто із саддукеїв, що твердять, ніби немає воскресіння, і запитали Його,

Apoi au venit la El nişte saduchei, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

28 т а сказали: Учителю, Мойсей написав нам: Як умре кому брат, який має дружину, а помре бездітний, то нехай його брат візьме дружину, і відновить насіння для брата свого.

– Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.

29 Б уло ж сім братів. І перший, узявши дружину, бездітний умер.

Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii.

30 І другий узяв був ту дружину, та й той вмер бездітний.

Cu al doilea s-a întâmplat la fel.

31 І третій узяв був її, так само й усі семеро, і вони дітей не позоставили, та й повмирали.

Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii.

32 А по всіх умерла й жінка.

Femeia a murit ultima dintre toţi.

33 А в воскресінні котрому із них вона дружиною буде? Бо семеро мали за дружину її.

Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

34 І сус же промовив у відповідь їм: Женяться й заміж виходять сини цього віку.

Isus le-a răspuns: – Copiii veacului acestuia se însoară şi se mărită,

35 А ті, що будуть достойні того віку й воскресіння з мертвих, не будуть ні женитись, ні заміж виходити,

dar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita,

36 н і вмерти вже не можуть, бо рівні вони Анголам, і вони сини Божі, синами воскресіння бувши.

căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

37 А що мертві встають, то й Мойсей показав при кущі, коли він назвав Господа Богом Авраамовим, і Богом Ісаковим, і Богом Якововим.

Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

38 Б ог же не є Богом мертвих, а живих, бо всі в Нього живуть.

Ori El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

39 Д ехто ж із книжників відповіли та сказали: Учителю, Ти добре сказав!

Atunci unii dintre cărturari I-au zis: – Învăţătorule, bine ai zis!

40 І вже не насмілювалися питати Його ні про що.

Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare. Al cui fiu este Cristos?

41 І сказав Він до них: Як то кажуть, що Христос син Давидів?

El însă i-a întrebat: – Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David?

42 Т аж Давид сам говорить у книзі Псалмів: Промовив Господь Господеві моєму: сядь праворуч Мене,

Căci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune: „Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea,

43 п оки не покладу Я Твоїх ворогів підніжком ногам Твоїм!

până voi face din duşmanii Tăi aşternut al picioarelor Tale!»“

44 О тже, Давид Його Господом зве, як же Він йому син?

Aşadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

45 І , як увесь народ слухав, Він промовив до учнів Своїх:

Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor:

46 С тережіться книжників, що хочуть у довгих одежах ходити, і люблять привіти на ринках, і перші лавки в синагогах, і перші місця на бенкетах,

„Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese.

47 щ о вдовині хати поїдають, і моляться довго напоказ, вони тяжче осудження приймуть!

Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“