Lucas 20 ~ Luca 20

picture

1 S ucedió un día, cuando estaba él enseñando al pueblo en el templo, y anunciando el evangelio, que se llegaron a él los principales sacerdotes y los escribas, con los ancianos,

Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii

2 y le hablaron diciendo: Dinos: ¿con qué autoridad haces estas cosas?; ¿o quién es el que te ha dado esta autoridad?

şi L-au întrebat: – Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?

3 R espondiendo él, les dijo: Os haré yo también una pregunta; decidme:

El le-a răspuns: – Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

4 E l bautismo de Juan, ¿era del cielo, o de los hombres?

botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

5 E ntonces ellos razonaban entre sí, diciendo: Si decimos, del cielo, dirá: ¿Por qué, pues, no le creísteis?

Ei au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: « Atunci de ce nu l-aţi crezut?»,

6 Y si decimos, de los hombres, todo el pueblo nos apedreará; porque están persuadidos de que Juan era profeta.

iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“

7 Y respondieron que no sabían de dónde.

Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era.

8 E ntonces Jesús les dijo: Yo tampoco os digo con qué autoridad hago estas cosas. Los labradores malvados

Atunci şi Isus le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri. Pilda vierilor

9 C omenzó luego a decir al pueblo esta parábola: Un hombre plantó una viña, la arrendó a unos labradores, y se ausentó por mucho tiempo.

Apoi a început să spună poporului următoarea pildă: „Un om a plantat o vie, a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pentru o vreme îndelungată.

10 Y a su tiempo, envió un siervo a los labradores, para que le diesen del fruto de la viña; pero los labradores le golpearon, y le enviaron con las manos vacías.

La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea partea cuvenită din rodul viei. Viticultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

11 V olvió a enviar otro siervo; mas ellos a éste también, después de golpearle y afrentarle, le enviaron con las manos vacías.

A mai trimis un alt sclav, dar şi pe acela l-au bătut, l-au înjosit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

12 V olvió a enviar un tercer siervo; mas ellos también a éste le hirieron y le echaron fuera.

A mai trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au aruncat afară.

13 E ntonces el señor de la viña dijo: ¿Qué haré? Enviaré a mi hijo amado; quizá cuando le vean a él, le tendrán respeto.

Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că pe el îl vor respecta!»

14 M as los labradores, al verle, razonaban entre sí, diciendo: Éste es el heredero; venid, matémosle, para que la heredad sea nuestra.

Dar viticultorii, când l-au văzut, şi-au zis unii altora: «Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm pentru ca moştenirea să fie a noastră!»

15 Y le echaron fuera de la viña, y le mataron. ¿Qué, pues, les hará el señor de la viña?

Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Aşadar, ce le va face stăpânul viei?

16 V endrá y destruirá a estos labradores, y dará su viña a otros. Cuando ellos oyeron esto, dijeron: ¡Que no suceda tal cosa!

Va veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“ Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“

17 P ero él, mirándolos fijamente, dijo: ¿Qué es, pues, esto que está escrito: La piedra que desecharon los edificadores Ha venido a ser piedra angular?

Dar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris: «Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului.» ?

18 T odo el que caiga sobre aquella piedra, será quebrantado; mas sobre quien ella caiga, le desmenuzará. La cuestión del tributo

Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“

19 P rocuraban los principales sacerdotes y los escribas echarle mano en aquella hora, porque comprendieron que contra ellos había dicho esta parábola; pero temieron al pueblo.

Chiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă. Tributul datorat Cezarului

20 Y quedándose ellos al acecho, enviaron espías que se fingiesen justos, a fin de sorprenderle en alguna palabra, para entregarle al poder y autoridad del gobernador.

Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului.

21 Y le preguntaron, diciendo: Maestro, sabemos que dices y enseñas rectamente, y que no haces acepción de personas, sino que enseñas el camino de Dios con verdad.

Aceştia L-au întrebat: – Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

22 ¿ Nos es lícito dar tributo a César, o no?

Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?

23 M as él, comprendiendo la astucia de ellos, les dijo: ¿Por qué me tentáis?

El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:

24 M ostradme una moneda. ¿De quién tiene la imagen y la inscripción? Y respondiendo, dijeron: De César.

– Arătaţi-mi un denar! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt? – Ale Cezarului, au răspuns ei.

25 E ntonces les dijo: Pues dad a César lo que es de César, y a Dios lo que es de Dios.

El le-a zis: – Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

26 Y no pudieron sorprenderle en palabra alguna delante del pueblo, sino que maravillados de su respuesta, callaron. La pregunta sobre la resurrección

Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut. Despre înviere

27 A cercándose entonces algunos de los saduceos, los cuales sostienen que no hay resurrección, le preguntaron,

Apoi au venit la El nişte saduchei, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

28 d iciendo: Maestro, Moisés nos escribió: Si el hermano de alguno muere teniendo mujer, y no deja hijos, que su hermano la tome por esposa, y levante descendencia a su hermano.

– Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.

29 H ubo, pues, siete hermanos; y el primero tomó esposa, y murió sin hijos.

Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii.

30 Y la tomó el segundo, el cual también murió sin hijos.

Cu al doilea s-a întâmplat la fel.

31 L a tomó el tercero, y así todos los siete, y murieron sin dejar descendencia.

Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii.

32 P or último, murió también la mujer.

Femeia a murit ultima dintre toţi.

33 E n la resurrección, pues, ¿de cuál de ellos será mujer, ya que los siete la tuvieron por mujer?

Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

34 Y Jesús les dijo: Los hijos de este siglo se casan, y se dan en casamiento;

Isus le-a răspuns: – Copiii veacului acestuia se însoară şi se mărită,

35 p ero los que sean tenidos por dignos de alcanzar aquel siglo y la resurrección de entre los muertos, ni se casan, ni se dan en casamiento.

dar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita,

36 P orque tampoco pueden ya morir, pues son como ángeles, y son hijos de Dios, al ser hijos de la resurrección.

căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

37 P ero que los muertos resucitan, aun Moisés lo enseñó en el pasaje de la zarza, cuando llama al Señor, Dios de Abraham, Dios de Isaac y Dios de Jacob.

Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

38 P orque Dios no es Dios de muertos, sino de vivos, pues para él todos viven.

Ori El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

39 R espondiéndole algunos de los escribas, dijeron: Maestro, bien has dicho.

Atunci unii dintre cărturari I-au zis: – Învăţătorule, bine ai zis!

40 Y ya no se atrevían a preguntarle nada. ¿De quién es hijo el Cristo?

Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare. Al cui fiu este Cristos?

41 Y él les dijo: ¿Cómo dicen que el Cristo es hijo de David?

El însă i-a întrebat: – Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David?

42 P ues David mismo dice en el libro de los Salmos: Dijo el Señor a mi Señor: Siéntate a mi diestra,

Căci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune: „Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea,

43 H asta que ponga a tus enemigos por estrado de tus pies.

până voi face din duşmanii Tăi aşternut al picioarelor Tale!»“

44 D avid, pues, le llama Señor; ¿cómo, entonces, es hijo suyo? El Señor Jesús previene contra los escribas

Aşadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

45 Y oyéndole todo el pueblo, dijo a sus discípulos:

Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor:

46 G uardaos de los escribas, que gustan de pasearse con ropas largas, de que les saluden respetuosamente en las plazas, y de ocupar las primeras sillas en las sinagogas, y los lugares de honor en los banquetes;

„Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese.

47 q ue devoran las casas de las viudas, y por cubrir las apariencias hacen largas oraciones; ésos tendrán una sentencia más rigurosa.

Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“