1 R espondió entonces Job, y dijo:

Iov a răspuns:

2 ¿ Hasta cuándo angustiaréis mi alma, Y me moleréis con palabras?

„Până când îmi veţi chinui sufletul şi mă veţi zdrobi cu vorbe?

3 Y a me habéis vituperado diez veces; No os avergonzáis de injuriarme.

De zece ori m-aţi batjocorit. M-aţi ocărât fără ruşine.

4 A un si fuese verdad que yo haya errado, Sobre mí recaería mi error.

Dacă e adevărat că m-am rătăcit, greşeala aceasta este a mea.

5 P ero si vosotros os hacéis el grande contra mí, Y contra mí alegáis mi oprobio,

Dacă voi vă înălţaţi deasupra mea şi căutaţi să-mi dovediţi vinovăţia,

6 S abed ahora que Dios es quien me ha derribado, Y me ha envuelto en su red.

să ştiţi atunci că Dumnezeu mi-a făcut rău şi m-a înconjurat cu laţul Lui.

7 H e aquí, yo clamaré: ¡violencia!, y no seré oído; Daré voces, y no habrá justicia.

Deşi strig: «Sunt nedreptăţit!», nu mi se răspunde; strig tare, dar nu mi se face dreptate.

8 C ercó de vallado mi camino, y no pasaré; Y sobre mis veredas puso tinieblas.

El mi-a tăiat calea şi nu mai pot trece, El mi-a învăluit căile în întuneric.

9 M e ha despojado de mi gloria, Y quitado la corona de mi cabeza.

M-a despuiat de slava mea şi mi-a smuls coroana de pe cap.

10 D emolió mis muros por todos lados, y perezco; Y ha descuajado mi esperanza como árbol arrancado.

Mă sfâşie din toate părţile până pier; îmi smulge nădejdea ca pe un copac.

11 H izo arder contra mí su furor, Y me contó para sí entre sus enemigos.

Mânia Lui arde împotriva mea; mă consideră unul dintre duşmanii Săi.

12 V inieron sus ejércitos a una, y se atrincheraron en torno a mí, Y acamparon en derredor de mi tienda.

Oştile Lui pornesc în forţă, au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine, şi-au aşezat tabăra în jurul cortului meu.

13 H izo alejar de mí a mis hermanos, Y mis parientes como extraños se apartaron de mí.

Mi-a îndepărtat fraţii de mine, cunoscuţii mei s-au îndepărtat de mine.

14 M is vecinos se alejaron, Y mis conocidos se olvidaron de mí.

Rudele mele m-au părăsit şi prietenii m-au uitat.

15 L os servidores de mi casa y mis criadas me tuvieron por extraño; Forastero fui yo a sus ojos.

Sunt un străin pentru oaspeţii şi slujitoarele mele; în ochii lor sunt un necunoscut.

16 L lamo a mi siervo, y no me responde; Con mi propia boca le suplicaba.

Îmi chem slujitorul, dar el nu-mi răspunde, deşi mă rog de el cu gura mea.

17 M i aliento le repugna a mi mujer, Y fétido soy a los hijos de mi propia madre.

Soţia mea nu poate suferi suflarea mea, fiii mamei mele mă consideră dezgustător.

18 A un los jovenzuelos me menosprecian; Al levantarme, se burlan de mí.

Chiar şi copiii mă dispreţuiesc; când mă ridic, îşi bat joc de mine.

19 T odos mis íntimos amigos me aborrecen, Y los que yo amaba se han vuelto contra mí.

Toţi prietenii mei apropiaţi mă urăsc, cei pe care-i iubesc s-au întors împotriva mea.

20 M i piel y mi carne se pegan a mis huesos, Y he escapado con sólo la piel de mis dientes.

Nu sunt decât piele şi os; n-am rămas decât cu pielea dinţilor mei.

21 ¡ Oh, vosotros mis amigos, tened compasión de mí, tened compasión de mí! Porque la mano de Dios me ha herido.

Fie-vă milă de mine, prietenii mei, fie-vă milă, pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!

22 ¿ Por qué me perseguís como lo hace Dios, Y ni aun os saciáis de mi carne?

De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu şi nu vă mulţumiţi cu carnea mea?

23 ¡ Quién me diese ahora que mis palabras fuesen escritas! ¡Quién me diese que se inscribiesen en un documento;

O! aş vrea să-mi fie scrise cuvintele, să fie scrise pe un sul.

24 Q ue con cincel de hierro y con plomo Fuesen esculpidas en piedra para siempre!

Să fie săpate cu o daltă de fier şi pe plumb, săpate-n stâncă pe vecie!

25 Y o sé que mi Redentor vive, Y al fin se levantará sobre el polvo;

Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că, la sfârşit, se va ridica pe pământ.

26 Y después de deshecha esta mi piel, En mi carne he de ver de nuevo a Dios;

Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită, în trup fiind, Îl voi vedea pe Dumnezeu.

27 A l cual veré por mí mismo, Y mis ojos lo verán, y no los de otro, Aunque mi corazón desfallece dentro de mí.

Îl voi vedea de partea mea, Îl voi vedea cu ochii mei, şi nu-mi va mai fi un străin! Inima îmi tânjeşte înăuntrul meu.

28 M as si decís: ¿Cómo atraparle, Y qué pretexto hallaremos contra él?

Veţi spune atunci: «De ce îl urmăream?» Şi astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine.

29 T emed vosotros delante de la espada; Porque el furor de la espada se encenderá contra las injusticias, Para que sepáis que hay juicio.

Temeţi-vă de sabie, căci mânia aduce pedeapsa sabiei, ca să ştiţi că există o judecată.“