1 І сталося тридцятого року, четвертого місяця, п'ятого дня місяця, коли я був серед полонених над річкою Кевар, відкрилося небо, і побачив я Божі видіння.

În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, în timp ce mă aflam printre exilaţii de lângă râul Chebar, cerurile s-au deschis şi am văzut vedenii dumnezeieşti.

2 П 'ятого дня місяця, це п'ятий рік полону царя Єгоякима,

În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin –

3 с талося Господнє слово до Єзекіїля, сина Бузі, священика, у халдейському краї над річкою Кевар, і була там над ним Господня рука.

Cuvântul Domnului a venit la Ezechiel, fiul preotului Buzi, în ţara caldeenilor, la râul Chebar, şi mâna Domnului a fost peste el acolo.

4 І побачив я, аж ось бурхливий вітер насував із півночі, велика хмара та палючий огонь; а навколо неї сяйво, а з середини його ніби блискуча мідь, з-посеред огню.

M-am uitat şi am văzut un vânt năprasnic venind dinspre nord şi aducând cu el un nor mare strălucind de jur împrejur şi fulgere luminând. În mijloc, în inima focului, era ceva ca metalul lustruit.

5 А з середини його подоба чотирьох живих істот, а оце їхній вид: вони мали подобу людини.

În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru fiinţe, a căror înfăţişare era ca înfăţişarea unui om.

6 І кожна мала чотири обличчі, і кожна з них мала чотири крилі.

Fiecare fiinţă avea câte patru feţe şi câte patru aripi.

7 А їхня нога нога проста, а стопа їхньої ноги як стопа телячої ноги, і вони сяяли, як ніби блискуча мідь.

Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui viţel, strălucind ca bronzul lustruit.

8 А під їхніми крилами були людські руки на чотирьох сторонах їхніх, і вони четверо мали свої обличчя та свої крила.

Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părţi, se afla câte o mână de om. Toate cele patru fiinţe aveau feţe şi aripi.

9 Ї хні крила прилягали одне до одного, не оберталися в ході своїй, кожне ходило просто наперед себе.

Se atingeau una de alta cu aripile, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare se orienta drept înainte.

10 А подоба їхнього обличчя обличчя людини та обличчя лева мали вони четверо з правиці, а обличчя вола мали вони четверо з лівиці, і обличчя орла мали вони четверо.

Feţele lor arătau astfel: înainte, fiecare fiinţă avea câte o faţă de om; în partea dreaptă, toate cele patru fiinţe aveau câte o faţă de leu; în partea stângă, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de vultur.

11 А їхні обличчя та їхні крила були розділені вгорі; у кожного двоє крил злучувалися одне з одним, і двоє закривали їхнє тіло.

Aşa arătau feţele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, şi alte două aripi cu care îşi acoperea trupul.

12 І кожна ходила просто перед себе. Туди, куди бажав дух ходити, вони йшли, не оберталися в ході своїй.

Fiecare dintre cele patru fiinţe mergea înainte: mergeau încotro le îndruma duhul să meargă, fără să se abată din mersul lor.

13 А подоба тих істот була на вид вугілля з огню, вони палали на вигляд смолоскипів; той огонь проходжувався поміж істотами. І огонь мав сяйво, і з огню виходила блискавка.

Aspectul fiinţelor, înfăţişarea lor exterioară, era asemenea unor cărbuni aprinşi, asemenea unor torţe care umblau încoace şi încolo printre fiinţe. Strălucirea lor era ca a focului, iar din foc ieşeau străfulgerări.

14 І ті живі істоти бігали й верталися, немов блискавка.

Fiinţele fugeau şi se întorceau cu o repeziciune ca a fulgerului.

15 І придивився я до тих істот, аж ось по одному колесі на землі при тих живих істотах, при чотирьох їхніх обличчях.

În timp ce mă uitam la acele fiinţe, am observat că pe pământ, în apropierea fiecărei fiinţe, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare faţă.

16 В ид тих колес та їхній виріб як вигляд хризоліту, й одна подоба їм чотирьом, а їхній вид та їхній виріб ніби колесо в колесі.

Înfăţişarea roţilor şi lucrătura lor era ca strălucirea crisolitului; toate cele patru roţi aveau aceeaşi înfăţişare; aspectul şi lucrătura lor se asemăna cu o roată în mijlocul altei roţi.

17 В они ходили в ході своїй на чотири боки, не оберталися в ході своїй.

Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcţii, fără să se rotească în mers.

18 А їхні обіддя були високі та страшні; і їхнє обіддя довкола в чотирьох їх було повне очей.

Obezile lor erau înalte şi totodată înspăimântătoare, căci erau pline de ochi de jur împrejurul celor patru fiinţe.

19 І коли ходили ті живі істоти, ходили й ті колеса при них; а коли ті істоти підіймалися з-над землі, підіймалися й ті колеса.

Când mergeau fiinţele, mergeau şi roţile alături de ele, iar când se ridicau fiinţele de la pământ, se ridicau şi roţile.

20 К уди бажав дух ходити, ішли, куди мав той дух іти; і ті колеса підіймалися з ними, бо в колесах був дух істот.

De aceea fiinţele mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roţile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul fiinţelor era în roţi.

21 К оли ті йшли, ходили й вони; а коли ті стояли стояли й вони; а коли ті підіймалися з-над землі, підіймалися з ними й ті колеса, бо був дух істот у тих колесах.

Când fiinţele mergeau, când se opreau sau când se ridicau de la pământ, li se alăturau şi roţile, deoarece duhul fiinţelor era în roţi.

22 А на головах тих живих істот була подоба небозводу, ніби грізний кришталь, розтягнений над їхніми головами згори.

Deasupra capetelor celor patru fiinţe se afla ceva ca o întindere, având sclipirea minunată a cristalului, ce se aşternea în înălţime, deasupra capetelor lor.

23 А під цим небозводом були їхні прості крила, звернені одне до одного. У кожної було по двоє крил, що закривали їм їхні тіла.

Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare fiinţă având câte două aripi cu care se acoperea.

24 А коли вони йшли, чув я шум їхніх крил, як шум великої води, як голос Всемогутнього, звук гамору, як табору. А коли вони ставали, опадали їхні крила.

Am auzit bătaia aripilor lor când se mişcau, aceasta fiind ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic, asemenea unui vuiet de furtună, asemenea zgomotului unei oştiri. Când fiinţele se opreau, îşi lăsau aripile în jos.

25 І розлягався голос з-над небозводу, що над їхньою головою. І коли вони ставали, опадали їхні крила.

Vuietul se auzea de deasupra întinderii care era peste capetele lor; când fiinţele se opreau, îşi lăsau aripile jos.

26 А згори небозводу, що над їхньою головою, була подоба трону на вигляд каменя сапфіру; а на подобі трону була подоба на вигляд людини, на ньому згори.

Peste întinderea aflată deasupra capetelor lor se afla ceva asemănător cu un tron, având strălucirea pietrei de safir, iar deasupra a ceea ce părea a fi un tron se afla cineva care la înfăţişare era asemănător cu un om.

27 І бачив я ніби блискучу мідь, на вид огню в середині його навколо, від виду стегон його й вище, а від виду стегон його й до долу бачив я ніби огонь та сяйво навколо нього.

De la ceea ce părea a fi brâul său în sus am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în jos am văzut ceva ca înfăţişarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare.

28 Я к вигляд веселки, що буває в хмарі в дощовий день, такий був вигляд сяйва навколо. Це був вигляд подоби Господньої слави! І коли я це побачив, я впав на обличчя своє, і почув голос, що говорив.

Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, aşa era înfăţişarea sclipirii ce radia de jur împrejur. Aşa arăta înfăţişarea ce părea a fi slava Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia Care vorbea.