1 П існя. Псалом. Синів Кореєвих. Для дириґетна хору. На „Махалат лефннот". Пісня навчальна Гемана езрахеяннина. (88-2) Господи, Боже спасіння мого, вдень я кличу й вночі я перед Тобою:

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.

2 ( 88-3) хай молитва моя дійде перед обличчя Твоє, нахили Своє ухо до зойку мого,

Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă-Ţi urechea la cererea mea!

3 ( 88-4) душа бо моя наситилась нещастями, а життя моє зблизилося до шеолу!

Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor.

4 ( 88-5) Я до тих прирахований став, що в могилу відходять, я став, немов муж той безсилий...

Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.

5 ( 88-6) Я кинений серед померлих, немов оті трупи, що в гробі лежать, що про них Ти не згадуєш більш, і потяті вони від Твоєї руки...

Sunt abandonat printre morţi asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta.

6 ( 88-7) Умістив Ти мене в глибочезну могилу, до пітьми в глибинах.

M-ai aşezat în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncuri.

7 ( 88-8) На мене лягла Твоя лють, і Ти всіма Своїми ламаннями мучив мене... Села.

Ţi-ai aşezat mânia peste mine; m -ai copleşit cu toate valurile Tale. Sela

8 ( 88-9) Віддалив Ти від мене знайомих моїх, учинив Ти мене за огиду для них... Я замкнений і не виходжу,

I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându-mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără de scăpare!

9 ( 88-10) стемніло з біди моє око... Я кожного дня Тебе кличу, о Господи, простягаю до Тебе руки свої!...

Mi s-au înceţoşat ochii din pricina necazului. Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine.

10 ( 88-11) Чи Ти чудо вчиниш померлим? Чи трупи встануть і будуть хвалити Тебе? Села.

Faci Tu oare minuni pentru cei morţi? Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude? Sela

11 ( 88-12) Хіба милість Твоя буде в гробі звіщатись, а вірність Твоя в аввадоні?

Oare în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta şi în Locul Nimicirii despre credincioşia Ta?

12 ( 88-13) Чи познається в темряві чудо Твоє, а в краю забуття справедливість Твоя?

Oare minunile Tale sunt cunoscute în întuneric şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?

13 ( 88-14) Та я кличу до Тебе, о Господи, і вранці молитва моя Тебе випереджує...

Eu însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.

14 ( 88-15) Для чого, о Господи, кидаєш душу мою, ховаєш від мене обличчя Своє?

Doamne, de ce mi-ai lepădat sufletul şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?

15 ( 88-16) Нужденний я та помираю відмалку, переношу страхіття Твої, я ослаблений став...

Încă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte; am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.

16 ( 88-17) Перейшли надо мною Твої пересердя, страхіття Твої зруйнували мене,

Mânia Ta a trecut peste mine; înfricoşările Tale m-au sleit.

17 ( 88-18) вони оточають мене, як вода, увесь день, вони разом мене облягають...

Toată ziua mă împresoară ca nişte ape, mă înfăşoară deodată.

18 ( 88-19) друга й приятеля віддалив Ти від мене, знайомі мої як та темрява!...

I-ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.