1 Є ще зло, що я бачив під сонцем, і багато його між людьми:
Există un rău pe care l-am văzut sub soare, un mare rău pentru fiii oamenilor.
2 О сь людина, що Бог їй багатство дає, і маєтки та славу, і недостатку ні в чому, чого зажадає, не чує вона для своєї душі, але Бог не дав влади їй те споживати, бо чужа людина те поїсть: Це марнота й недуга тяжка!...
De exemplu, Dumnezeu îi dă unui om bogăţie, averi şi faimă, aşa încât nu-i lipseşte nimic din ceea ceşi doreşte, însă Dumnezeu nu-i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deşertăciune şi un rău tulburător!
3 Я кби сотню дітей наплодив чоловік, і прожив пречисленні літа, і дні віку його були довгі, але не наситилась добрим душа його, а до того не мав би й належного похорону, то кажу: недоноскові краще від нього!...
Ar putea exista un om căruia i s-ar naşte o sută de fii şi care ar trăi o viaţă lungă, un om căruia i s-ar lungi anii vieţii lui, dar al cărui suflet nu s-ar sătura de bunătăţile strânse şi care nu ar avea parte nici de loc de îngropare. Eu zic că, decât ca el, mai bine stârpitură!
4 Б о в марноті прийшов він, і в темряву йде, і в темряві сховане буде імення його,
Acesta se naşte în zadar şi pleacă în întuneric, iar întunericul îi acoperă numele.
5 а ні сонця не бачив він, ані пізнав: йому спокійніше від того!...
În plus, el nu a văzut şi nu a cunoscut soarele. Totuşi este mai multă linişte pentru acesta, decât pentru celălalt,
6 А коли б він жив двічі по тисячі літ, та не бачив добра, то хіба не до місця одного все йде?
chiar dacă celălalt ar trăi cu două mii de ani mai mult, căci de bunătăţi nu a avut parte. Oare nu merg toate într-un singur loc?
7 У весь труд людини для рота її, і пожадання її не виповнюються.
Deşi toată osteneala omului este pentru gura lui, totuşi sufletul nu este mulţumit.
8 Б о що більшого має мудрець, ніж безглуздий, що має убогий над те, що перед живими уміє ходити?
Cu ce este mai câştigat înţeleptul faţă de cel prost? Ce câştigă săracul ştiind cum să se poarte înaintea celorlalţi?
9 К раще бачити очима, аніж мандрувати жаданнями, і також це марнота та ловлення вітру...
Mai bună este priveliştea dată de ochi, decât hoinăreala după pofte! Dar şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!
10 Щ о було, тому ймення його вже надане давно, і відоме, що він чоловік, і він не може правуватися з сильнішим від нього,
Ceea ce există de mult timp a fost deja numit şi ce este omul a fost cunoscut deja; el nu se poate judeca cu cel ce este mai tare decât el.
11 б о багато речей, що марноту примножуть, але яка користь від них для людини?
Cu cât sunt mai numeroase cuvintele, cu atât este mai mare deşertăciunea! Şi ce folos are omul din aceasta?
12 Б о хто знає, що добре людині в житті, за небагатьох днів марного життя її, які пробуває вона, немов тінь? Та й що хто розкаже людині, що буде під сонцем по ній?
Cine ştie ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viaţă, în zilele vieţii lui deşarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?“