1 І знову почав Він навчати над морем. І зібралось до Нього багато народу, так що Сам Він до човна на морі ввійшов і сидів, а народ увесь був на землі покрай моря.

Isus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare în jurul Lui, încât El a trebuit să se suie şi să stea într-o barcă, pe mare, în timp ce întreaga mulţime se afla lângă mare, pe ţărm.

2 І багато навчав Він їх притчами, і в науці Своїй їм казав:

El îi învăţa multe lucruri în pilde şi în învăţătura Lui le spunea:

3 С лухайте, вийшов сіяч ось, щоб сіяти.

„Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene!

4 І як сіяв, упало зерно одне край дороги, і налетіли пташки, і його повидзьобували.

În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.

5 Д руге ж упало на ґрунт кам'янистий, де не мало багато землі, і негайно зійшло, бо земля неглибока була;

O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc,

6 а як сонце зійшло то зів'яло, і, коріння не мавши, усохло.

dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat.

7 А інше впало між терен, і вигнався терен, і його поглушив, і плоду воно не дало.

O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o, aşa că nu a dat rod.

8 І нше ж упало на добрую землю, і дало плід, що посходив і ріс; і видало втридцятеро, у шістдесят і в сто раз.

Alta însă a căzut în pământ bun şi a dat rod care s-a înălţat şi a crescut: un grăunte a rodit treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“

9 І сказав: Хто має вуха, щоб слухати, нехай слухає!

Apoi le zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

10 І , як остався Він насамоті, Його запитали найближчі з Дванадцятьма про цю притчу.

Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde.

11 І Він їм відповів: Вам дано пізнати таємниці Божого Царства, а тим, що за вами, усе відбувається в притчах,

El le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate li se spun în pilde,

12 щ об оком дивились вони і не бачили, вухом слухали і не зрозуміли, щоб коли вони не навернулися, і відпущені будуть гріхи їм!

pentru ca «Să privească mereu, dar să nu priceapă şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Mine şi să fie iertaţi!»“

13 І Він їх запитав: Ви не розумієте притчі цієї? І як вам зрозуміти всі притчі!

Apoi le-a zis: „Dacă nu înţelegeţi această pildă, cum veţi înţelege toate celelalte pilde?

14 С іяч сіє слово.

Semănătorul seamănă Cuvântul.

15 А котрі край дороги, де сіється слово, це ті, що як тільки почують, то зараз приходить до них сатана, і забирає слово, посіяне в них.

Sămânţa de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei care aud Cuvântul, dar vine imediat Satan şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei.

16 Т ак само й посіяні на кам'янистому ґрунті, вони, як почують те слово, то з радістю зараз приймають його,

Sămânţa semănată în locuri stâncoase sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie,

17 т а коріння не мають у собі й непостійні; а згодом, як утиск або переслідування наступає за слово, вони спокушаються зараз.

dar nu au rădăcină în ei, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, ei se poticnesc imediat.

18 А між терен посіяне, це ті, що слухають слово,

O altă sămânţă, care este cea semănată între spini, sunt cei care aud Cuvântul,

19 а ле клопоти цьогосвітні й омана багатства та різні бажання ввіходять, та й заглушують слово, і плоду воно не дає.

dar îngrijorările vieţii, înşelăciunea bogăţiei şi poftele pentru alte lucruri intră în ei, sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor.

20 А посіяне в добрую землю це ті, що слухають слово й приймають, і родять утридцятеро, у шістдесят і в сто раз.

Sămânţa semănată în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“ Pilda felinarului

21 І сказав Він до них: Чи світильника приносять на те, щоб поставити його під посудину, чи може під ліжко? А не щоб поставити на свічнику?

El le-a mai zis: „Oare se aduce felinarul ca să fie pus sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adus el ca să fie pus pe un suport?

22 Б о немає нічого захованого, що не виявиться, і немає таємного, що не вийде наяв.

Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nu este nimic tăinuit care nu va ieşi la iveală!

23 Х то має вуха, щоб слухати, нехай слухає!

Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!

24 І сказав Він до них: Уважайте, що чуєте: Якою мірою будете міряти, такою відміряють вам, і додадуть вам.

Fiţi atenţi la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura şi vi se va adăuga şi mai mult!

25 Б о хто має, то дасться йому, хто ж не має, забереться від нього й те, що він має.

Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!“ Pilda cu sămânţa care creşte

26 І сказав Він: Так і Боже Царство, як той чоловік, що кидає в землю насіння,

El a mai zis: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca şi cu un om care aruncă sămânţă în pământ.

27 і чи спить, чи встає він удень та вночі, а насіння пускає паростки та росте, хоч не знає він, як.

Fie că el doarme noaptea sau este treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.

28 Б о родить земля сама з себе: перше вруна, потім колос, а тоді повне збіжжя на колосі.

Pământul rodeşte de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu în spic.

29 А коли плід доспіє, зараз він посилає серпа, бо настали жнива.

Când grâul este copt, pune imediat secera în el, pentru că a sosit secerişul.“ Pilda bobului de muştar

30 І сказав Він: До чого прирівняємо Царство Боже? Або в якій притчі представим його?

El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă am putea s-o descriem?

31 В оно як те зерно гірчичне, яке, коли сіється в землю, найдрібніше за всі земні насіння.

Ea este ca un bob de muştar, care, atunci când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate seminţele de pe pământ,

32 Я к посіяне ж буде, виростає, і стає над усі зілля більше, і віття пускає велике таке, що кублитись може в тіні його птаство небесне.

dar după ce este semănat, el creşte, ajunge mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuibul la umbra lor.“

33 І такими притчами багатьома Він їм слово звіщав, поскільки вони могли слухати.

Şi prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte.

34 І без притчі нічого Він їм не казав, а учням Своїм самотою вияснював усе.

Nu le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile. Isus linişteşte furtuna

35 І сказав Він до них того дня, коли вечір настав: Переплиньмо на той бік.

În aceeaşi zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă!“

36 І , лишивши народ, узяли із собою Його, як у човні Він був; і інші човни були з Ним.

Au lăsat mulţimea şi L-au luat aşa cum era, în barcă. Împreună cu El mai erau şi alte bărci.

37 І знялася ось буря велика, а хвилі вливалися в човен, аж човен водою вже був переповнився!

S-a stârnit o furtună foarte puternică, care arunca valurile asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă.

38 А Він спав на кормі на подушці... І вони розбудили Його та й сказали Йому: Учителю, чи Тобі байдуже, що ми гинемо?...

El era în partea din spate a bărcii, dormind pe căpătâi. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?!“

39 Т оді Він устав, і вітрові заборонив, і до моря сказав: Мовчи, перестань! І стих вітер, і тиша велика настала...

El S-a sculat, a mustrat vântul şi a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare.

40 І сказав Він до них: Чого ви такі полохливі? Чому віри не маєте?

Apoi le-a zis: „De ce sunteţi atât de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“

41 А вони налякалися страхом великим, і говорили один до одного: Хто ж це такий, що вітер і море слухняні Йому?

Ei s-au înfricoşat foarte tare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de-L ascultă până şi vântul, şi marea?“