1 М ертві мухи псують та зашумовують оливу мироварника, так трохи глупоти псує мудрість та славу.

„Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului, tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava.

2 С ерце мудрого тягне праворуч, а серце безумного ліворуч.

Inima înţeleptului îl conduce la dreapta, dar inima nesăbuitului îl conduce la stânga.

3 К оли нерозумний і прямою дорогою йде, йому серця бракує, і всім він говорить, що він нерозумний.

Prostul umblă fără minte pe cale şi se laudă tuturor cu prostia lui.

4 К оли гнів володаря стане на тебе, не лишай свого місця, бо лагідність доводить до прощення навіть великих провин.

Dacă izbucneşte mânia stăpânitorului împotriva ta, nu-ţi pierde cumpătul, căci calmul te păzeşte de mari păcate.

5 Є зло, що я бачив під сонцем, мов помилка, що повстає від володаря:

Există un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine din partea stăpânitorului:

6 н а великих висотах глупота буває поставлена, а багаті сидять у низині!

prostia este pusă în multe funcţii înalte, pe când cei înstăriţi ocupă funcţii modeste.

7 Я бачив на конях рабів, князі ж пішки ходили, немов ті раби...

Am văzut sclavi călare şi prinţi mergând pe jos ca sclavii.

8 Х то яму копає, той в неї впаде, а хто валить мура, того гадина вкусить.

Cel ce sapă groapa altuia, poate să cadă el în ea, iar pe cel ce dărâmă un zid, îl poate muşca un şarpe.

9 Х то зносить каміння, пораниться ним; хто дрова рубає, загрожений ними.

Cine sfărâmă pietre, poate fi lovit de ele, şi cine crapă lemne, se află în pericol din pricina lor.

10 Я к залізо ступіє, й хтось леза не вигострить, той мусить напружити свою силу, та мудрість зарадить йому!

Dacă fierul toporului este tocit şi lama lui neascuţită, trebuie să-ţi înteţeşti eforturile la tăiat! De aceea la câştig se ajunge prin înţelepciune!

11 К оли вкусить гадюка перед закляттям, тоді ворожбит не потрібний.

Când şarpele muşcă, fiindcă n-a fost vrăjit, stăpânul lui nu are nici un câştig.

12 С лова з уст премудрого милість, а губи безумного нищать його:

Cuvintele gurii înţeleptului sunt o desfătare, dar buzele nebunului îl vor înghiţi.

13 п очаток слів його уст глупота, а кінець його уст зле шаленство.

Primele cuvinte ale gurii lui sunt prosteşti, iar ultimele sunt nebunie curată –

14 Н ерозумний говорить багато, та не знає людина, що буде; а що буде по ньому, хто скаже йому?

prostul spune o mulţime de vorbe. Omul nu ştie ce se va întâmpla; cine îi poate spune ce va fi după el?

15 В томляє безумного праця його, бо не знає й дороги до міста.

Osteneala prostului îl oboseşte; nici măcar nu cunoaşte drumul spre cetate.

16 Г оре, краю, тобі, коли цар твій хлопчина, а владики твої спозаранку їдять!

Vai de tine ţară, al cărei rege este un copil şi ai cărei prinţi chefuiesc dis-de-dimineaţă!

17 Щ асливий ти, краю, коли син шляхетних у тебе царем, а владики твої своєчасно їдять, як ті мужі, а не як п'яниці!

Ferice de tine, ţară al cărei rege este de viţă nobilă şi ai cărei prinţi dau ospeţe la vremea potrivită, ca să se întărească, şi nu să se îmbete!

18 В ід лінощів валиться стеля, а з опущення рук тече дах.

Din pricina leneviei se lasă grinda, iar, când mâinile sunt leneşe, plouă în casă.

19 Г остину справляють для радощів, і вином веселиться життя, а за срібло все це можна мати.

Ospeţele se fac pentru a petrece, vinul este pentru înveselirea vieţii, dar argintul răspunde la toate.

20 Н авіть у думці своїй не злослов на царя, і в спальні своїй не кляни багача, небесний бо птах віднесе твою мову, а крилатий розкаже про слово твоє...

Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta, nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare, căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă spusele.“