1 A , i taua wa ka whakatika a Mikaera, te rangatira nui e tu nei hei hoa mo nga tama a tou iwi; na he wa raruraru taua wa, kahore mai i mua i te wa i whai iwi ai a taea noatia taua wa nei; hei taua wa ka mawhiti tou iwi, te hunga katoa e kitea kua oti te tuhituhi ki te pukapuka.
În vremea aceea se va ridica Mihail, marea căpetenie, ocrotitorul poporului tău; va fi o vreme de necaz, cum n-a fost de la începutul neamurilor şi până atunci. Dar în vremea aceea poporul tău va scăpa, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.
2 N a he tokomaha o te hunga e moe ana i te puehu o te oneone e ara ake, ko etahi ki te ora tonu, ko etahi ki te whakama, ki te whakarihariha mutungakore.
Mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi, unii – pentru viaţă veşnică, iar alţii – pentru ruşine şi veşnic dispreţ.
3 A ka tiaho te hunga whakaaro nui ano kei te tiaho o te kikorangi; me te hunga hoki nana i anga ai nga tangata tokomaha ki te tika, ka rite ratou ki nga whetu a ake ake.
Înţelepţii vor străluci ca strălucirea boltei cereşti, iar cei ce au învăţat dreptatea pe mulţi vor străluci ca stelele, în vecii vecilor.
4 K o koe ia, e Raniera, kopia nga kupu, hiritia ano te pukapuka a taea noatia te mutunga: he tokomaha e kopikopiko, ka nui haere ano te matauranga.
Tu însă, Daniele, tăinuieşte aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa va creşte.
5 K atahi ahau, a Raniera, ka titiro, na ko etahi atu tokorua e tu ana, ko tetahi i tenei taha o te parenga o te awa, ko tetahi i tera taha o te parenga o te awa.
Apoi eu, Daniel, m-am uitat şi iată că alţi doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului şi altul de cealaltă parte a râului.
6 N a ko te meatanga a tetahi ki te tangata i te kakahu rinena, ki tera i runga i nga wai o te awa, Ko ahea ra ano te mutunga o enei mea whakamiharo?
Unul din ei l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului: – Cât va mai fi până la împlinirea acestor lucruri uimitoare?
7 A i rongo ahau i ta te tangata i te kakahu rinena, i ta tera i runga i nga wai o te awa, i te aranga o tona matau, o tona maui whaka te rangi, a oatitia ana e ia ma tera e ora tonu ana ake ake, kia taka ra ano tetahi wa, nga wa, me te hawhe; a ki a oti ta ratou tukituki i te kaha o te iwi tapu, katahi ka oti enei katoa.
Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă şi mâna stângă spre ceruri şi l-am auzit jurând pe Cel Veşnic Viu, astfel: – Va mai fi o vreme, vremuri şi o jumătate de vreme! Când se va sfârşi zdrobirea puterii poporului sfânt, atunci se vor împlini toate aceste lucruri.
8 A ka rongo ahau, engari kihai i matau; katahi ahau ka mea, E toku Ariki, he aha ra te mutunga o enei mea?
Eu am auzit, dar nu am înţeles, aşa că am întrebat: – Stăpâne, cum va fi sfârşitul acestor lucruri?
9 K atahi tera ka ki mai, Haere, e Raniera, kua oti hoki nga kupu te kokopi atu, hiri rawa a taea noatia te wa o te mutunga.
El mi-a răspuns: – Du-te, Daniele, căci cuvintele acestea sunt tăinuite şi pecetluite până la vremea sfârşitului.
10 H e tokomaha e mea i a ratou kia pokekore, kia ma, kia parakore; engari ko te hunga kino ka mahi i te kino, a e kore tetahi o te hunga kino e matau; ko te hunga whai whakaaro ia ka matau.
Mulţi se vor curăţi, se vor albi şi vor fi încercaţi, însă cei răi vor continua să fie răi; nici unul dintre cei răi nu va înţelege, însă cei înţelepţi vor înţelege.
11 N a, mai o te wa e whakakahoretia ai te patunga tapu tuturu, e tu ai te mea whakarihariha, te mea whakangaro, kotahi mano e rua rau e iwa tekau nga ra.
De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată şi de la aşezarea urâciunii pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile.
12 K a hari te tangata e tatari ana, a ka tutuki ki nga ra kotahi mano e toru rau e toru tekau ma rima.
Ferice de cel ce aşteaptă şi ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.
13 N a haere kia taea ra ano te mutunga; ka okioki hoki koe, a ka tu ki tou wahi i te mutunga o nga ra.
Cât despre tine, du-te, până când va veni sfârşitul! Te vei odihni şi, la sfârşitul zilelor, te vei scula pentru a-ţi primi partea de moştenire.