1 S alva, Señor, porque el piadoso deja de ser; Porque los fieles desaparecen de entre los hijos de los hombres.

Vino în ajutor, Doamne, căci se duc cei evlavioşi şi pier cei credincioşi dintre fiii oamenilor!

2 F alsedad habla cada uno a su prójimo; Hablan con labios lisonjeros y con doblez de corazón.

În zadar se linguşesc unul pe altul şi vorbesc de la inimă la inimă.

3 C orte el Señor todo labio lisonjero, La lengua que habla con exageración;

Nimicească Domnul buzele linguşitoare şi limba lăudăroasă,

4 A los que han dicho: “Con nuestra lengua prevaleceremos, Nuestros labios nos defienden; ¿quién es señor sobre nosotros ?”

pe cei care zic: „Cu limba noastră vom reuşi; suntem stăpânii buzelor noastre! Cine poate stăpâni peste noi?“

5 “ Por la desolación del afligido, por los gemidos del menesteroso, Me levantaré ahora,” dice el Señor; “lo pondré en la seguridad que anhela.”

„Din pricina violenţei faţă de cel sărman şi a strigătelor celui nevoiaş, chiar acum Mă voi ridica, zice Domnul, şi-i voi mântui de prigonitorul lor.“

6 L as palabras del Señor son palabras puras, Plata probada en un crisol en la tierra, siete veces refinada.

Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, ca argintul purificat într-un cuptor de pământ, rafinat de şapte ori.

7 T ú, Señor, los guardarás; De esta generación los preservarás para siempre.

Tu, Doamne, ne vei păzi, Tu ne vei păzi în veci de asemenea oameni.

8 P or todas partes se pasean los impíos, Cuando la maldad es exaltada entre los hijos de los hombres.

Cei răi mişună peste tot, când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.