1 ¿ Por qué, oh Señor, Te mantienes alejado, Y Te escondes en tiempos de tribulación?

De ce stai departe, Doamne, şi Te ascunzi în vreme de necaz?

2 C on arrogancia el impío acosa al afligido; ¡Que sea atrapado en las trampas que ha preparado!

Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.

3 P orque del deseo de su corazón se gloría el impío, Y el codicioso maldice y desprecia al Señor.

Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.

4 E l impío, en la arrogancia de su rostro, no busca a Dios. Todo su pensamiento es: “No hay Dios.”

În aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul: „ Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.

5 S us caminos prosperan en todo tiempo; Tus juicios, oh Dios, están en lo alto, lejos de su vista; A todos sus adversarios los desprecia.

Căile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.

6 D ice en su corazón: “No hay quien me mueva; Por todas las generaciones no sufriré adversidad.”

El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“

7 L lena está su boca de blasfemia, engaño y opresión; Bajo su lengua hay malicia e iniquidad.

Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.

8 S e sienta al acecho en las aldeas, En los escondrijos mata al inocente; Sus ojos espían al desvalido.

El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; îşi urmăreşte victimele.

9 A cecha en el escondrijo como león en su guarida; Acecha para atrapar al afligido, Y atrapa al afligido arrastrándolo a su red.

Pândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.

10 S e agazapa, se encoge, Y los desdichados caen en sus garras.

Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui.

11 E l impío dice en su corazón: “Dios se ha olvidado; Ha escondido Su rostro; nunca verá nada.”

El îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

12 L evántate, oh Señor; alza, oh Dios, Tu mano. No Te olvides de los pobres.

Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!

13 ¿ Por qué ha despreciado el impío a Dios ? Ha dicho en su corazón: “Tú no le pedirás cuentas.”

De ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?

14 T ú lo has visto, porque has contemplado la malicia y el maltrato, para hacer justicia con Tu mano. A Ti se acoge el desvalido; Tú has sido amparo del huérfano.

Tu însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului.

15 Q uiébrale el brazo al impío y al malvado; Persigue su maldad hasta que desaparezca.

Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

16 E l Señor es Rey eternamente y para siempre; Las naciones han perecido de Su tierra.

Domnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui!

17 O h Señor, Tú has oído el deseo de los humildes; Tú fortalecerás su corazón e inclinarás Tu oído

Tu, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,

18 P ara hacer justicia al huérfano y al afligido; Para que no vuelva a causar terror el hombre que es de la tierra.

ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.