1 ( По слав. 103) Благославяй, душе моя, Господа. Господи Боже мой, Ти си твърде велик С блясък и величие си облечен, -

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!

2 Т и, Който се обличаш със светлина като с дреха, И простираш небето като завеса;

Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

3 К ойто устрояваш високите Си обиталища над водите, Правиш облаците Своя колесница И вървиш с крилата на вятъра;

şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.

4 К ойто правиш ангелите Си <силни като> ветровете. И слугите Си <като> огнения пламък;

Din vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

5 К ойто си положил земята на основата й, За да се не поклати за вечни времена.

Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

6 П окрил си я с морето {Еврейски: Бездната.} като с дреха; Водите застанаха над планините.

Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

7 О т Твоето смъмряне те побягнаха, От гласа на гърма Ти се спуснаха на бяг.

dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

8 И здигнаха се планините, снишаваха се долините. На мястото, което беше определил за тях.

S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.

9 П оложил си предел <на водите>, за да не могат да преминат, Нито да се върнат пак да покрият земята.

Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 & lt;Ти си>, Който изпращаш извори в доловете За да текат между планините.

El face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

11 Н апояват всичките полски зверове; С <тях> дивите осли утоляват жаждата си;

Toate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.

12 П ри тях небесните птици обитават И пеят между клончетата.

Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 & lt;Ти си>, Който поиш планините от високите Си обиталища, <Тъй щото> от плода на Твоите дела се насища земята;

Din odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

14 П равиш да никне трева за добитъка, И зеленчук за потреба на човека, За да изважда храна от земята,

El face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

15 И вино, което весели сърцето на човека, И прави да лъщи лицето му повече от дървено масло, И хляб, който уякчава сърцето на човека.

vinul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.

16 В еликолепните {Еврейски: Господните.} дървета се наситиха, Ливанските кедри, които Господ е насадил,

Copacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

17 Г дето птиците си свиват гнезда, И елхите са жилище на щърка;

În ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

18 В исоките планини са на дивите кози, Канарите са прибежище на дивите зайци.

Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.

19 Т ой е определил луната, за <да показва> времената; Слънцето знае <кога> да залязва.

El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.

20 С пущаш тъмнина, и настава нощ, Когато всичките горски зверове се разхождат.

Tu aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.

21 Л ъвчетата реват за лов, И търсят от Бога храна.

Puii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

22 И згрее ли слънцето, те си отиват И лягат в рововете си.

Când răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.

23 Ч овек излиза на работата си И на труда си до вечерта.

Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

24 К олко са многовидни Твоите дела, Господи! С мъдрост си направил всичките; Земята е пълна с Твоите творения.

Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

25 Е то голямото и пространно море, Гдето има безбройни пълзящи <животни>, Животни малки и големи.

Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

26 Т ам плуват корабите; <Там е и> чудовището {Еврейски: Левиатан. Иов 41: 1.}, което си създал да играе в него.

Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.

27 В сички тия от Тебе очакват Да им дадеш на време храната.

Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

28 К аквото им даваш те го събират; Отваряш ръката Си, <и> те се насищат с блага,

Tu le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;

29 С криеш ли лицето Си, те се смущават; Прибираш ли лъха им, те умират И връщат се в пръстта си.

Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;

30 И зпращаш ли Духа Си, те се създават; И подновяваш лицето на земята.

Îţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.

31 Н ека трае до века славата Господна; Нека се радва в делата Си Господ,

Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

32 К ойто, кога гледа на земята, тя трепери, Кога се допира до планините, те димят.

El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 Щ е пея Господу докато съм жив; Ще славословя моя Бог докле съществувам.

Voi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

34 Д а Му бъде приятно моето размишление; Аз ще се веселя в Господа.

Fie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

35 Н ека се довършат грешните от земята, И нечестивите да ги няма вече. Благославяй, душе моя, Господа. Алилуия.

Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!