1 S uflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!

(По слав. 103) Благославяй, душе моя, Господа. Господи Боже мой, Ти си твърде велик С блясък и величие си облечен, -

2 T u Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

Ти, Който се обличаш със светлина като с дреха, И простираш небето като завеса;

3 ş i pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.

Който устрояваш високите Си обиталища над водите, Правиш облаците Своя колесница И вървиш с крилата на вятъра;

4 D in vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

Който правиш ангелите Си <силни като> ветровете. И слугите Си <като> огнения пламък;

5 T u ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

Който си положил земята на основата й, За да се не поклати за вечни времена.

6 Î l acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

Покрил си я с морето {Еврейски: Бездната.} като с дреха; Водите застанаха над планините.

7 d ar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

От Твоето смъмряне те побягнаха, От гласа на гърма Ти се спуснаха на бяг.

8 S -au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.

Издигнаха се планините, снишаваха се долините. На мястото, което беше определил за тях.

9 L e-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

Положил си предел <на водите>, за да не могат да преминат, Нито да се върнат пак да покрият земята.

10 E l face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

<Ти си>, Който изпращаш извори в доловете За да текат между планините.

11 T oate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.

Напояват всичките полски зверове; С <тях> дивите осли утоляват жаждата си;

12 P e malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.

При тях небесните птици обитават И пеят между клончетата.

13 D in odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

<Ти си>, Който поиш планините от високите Си обиталища, <Тъй щото> от плода на Твоите дела се насища земята;

14 E l face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

Правиш да никне трева за добитъка, И зеленчук за потреба на човека, За да изважда храна от земята,

15 v inul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.

И вино, което весели сърцето на човека, И прави да лъщи лицето му повече от дървено масло, И хляб, който уякчава сърцето на човека.

16 C opacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

Великолепните {Еврейски: Господните.} дървета се наситиха, Ливанските кедри, които Господ е насадил,

17 Î n ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

Гдето птиците си свиват гнезда, И елхите са жилище на щърка;

18 M unţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.

Високите планини са на дивите кози, Канарите са прибежище на дивите зайци.

19 E l a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.

Той е определил луната, за <да показва> времената; Слънцето знае <кога> да залязва.

20 T u aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.

Спущаш тъмнина, и настава нощ, Когато всичките горски зверове се разхождат.

21 P uii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

Лъвчетата реват за лов, И търсят от Бога храна.

22 C ând răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.

Изгрее ли слънцето, те си отиват И лягат в рововете си.

23 A tunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

Човек излиза на работата си И на труда си до вечерта.

24 C e măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

Колко са многовидни Твоите дела, Господи! С мъдрост си направил всичките; Земята е пълна с Твоите творения.

25 I ată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

Ето голямото и пространно море, Гдето има безбройни пълзящи <животни>, Животни малки и големи.

26 C orăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.

Там плуват корабите; <Там е и> чудовището {Еврейски: Левиатан. Иов 41: 1.}, което си създал да играе в него.

27 T oate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

Всички тия от Тебе очакват Да им дадеш на време храната.

28 T u le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;

Каквото им даваш те го събират; Отваряш ръката Си, <и> те се насищат с блага,

29 Î ţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;

Скриеш ли лицето Си, те се смущават; Прибираш ли лъха им, те умират И връщат се в пръстта си.

30 Î ţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.

Изпращаш ли Духа Си, те се създават; И подновяваш лицето на земята.

31 F ie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

Нека трае до века славата Господна; Нека се радва в делата Си Господ,

32 E l, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

Който, кога гледа на земята, тя трепери, Кога се допира до планините, те димят.

33 V oi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

Ще пея Господу докато съм жив; Ще славословя моя Бог докле съществувам.

34 F ie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

Да Му бъде приятно моето размишление; Аз ще се веселя в Господа.

35 S ă piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!

Нека се довършат грешните от земята, И нечестивите да ги няма вече. Благославяй, душе моя, Господа. Алилуия.