1 S uflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!

(По слав. 103) Благославяй, душе моя, Господа. Господи Боже мой, Ти си твърде велик С блясък и величие си облечен, -

2 T u Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

Ти, Който се обличаш със светлина като с дреха, И простираш небето като завеса;

3 ş i pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.

Който устрояваш високите Си обиталища над водите, Правиш облаците Своя колесница И вървиш с крилата на вятъра;

4 D in vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

Който правиш ангелите Си силни като ветровете. И слугите Си като огнения пламък;

5 T u ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

Който си положил земята на основата й, За да се не поклати за вечни времена.

6 Î l acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

Покрил си я с морето като с дреха; Водите застанаха над планините.

7 d ar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

От Твоето смъмряне те побягнаха, От гласа на гърма Ти се спуснаха на бяг

8 S -au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.

Издигаха се планините, снишаваха се долините. На мястото, което беше определил за тях.

9 L e-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

Положил си предел на водите, за да не могат да преминат, Нито да се върнат пак да покрият земята.

10 E l face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

Ти си, Който изпращаш извори в доловете За да текат между планините.

11 T oate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.

Напояват всичките полски зверове; С тях дивите осли утоляват жаждата си:

12 P e malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.

При тях небесните птици обитават И пият между клончетата.

13 D in odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

Ти си, Който поиш планините от високите Си обиталища, Тъй щото от плода на Твоите дела се насища земята;

14 E l face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

Правиш да никне трева за добитъка, И зеленчук за потреба на човека, За да изважда храна от земята,

15 v inul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.

И вино, което весели сърцето на човека, И прави да лъщи лицето му повече от дървено масло, И хляб, който уякчава сърцето на човека.

16 C opacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

Великолепните+ дървета се наситиха, Ливанските кедри, които Господ е насадил,

17 Î n ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

Гдето птиците си свиват гнезда, И елхите са жилище на щърка;

18 M unţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.

Високите планини са на дивите кози, Канарите са прибежище на дивите зайци.

19 E l a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.

Той е определил луната, за да показва времената; Слънцето знае кога да залязва.

20 T u aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.

Спущаш тъмнина, и настава нощ, Когато всичките горски зверове се разхождат.

21 P uii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

Лъвчетата реват за лов, И търсят от Бога храна.

22 C ând răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.

Изгрее ли слънцето, те си отиват И лягат в рововете си.

23 A tunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

Човек излиза на работата си И на труда си до вечерта.

24 C e măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

Колко са многовидни Твоите дела, Господи! С мъдрост си направил всичките; Земята е пълна с твоите творения.

25 I ată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

Ето голямото и пространно море, Гдето има безбройни пълзящи животни, Животни малки и големи.

26 C orăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.

Там плуват корабите; Там е и чудовището, което си създал да играе в него.

27 T oate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

Всички тия от Тебе очакват Да им дадеш на време храната.

28 T u le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;

Каквото им даваш те го събират; Отваряш ръката Си, и те се насищат с блага,

29 Î ţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;

Скриеш ли лицето Си, те се смущават; Прибираш ли лъха им, те умират И връщат се в пръстта си.

30 Î ţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.

Изпращаш ли Духа Си, те се създават; И подновяваш лицето на земята.

31 F ie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

Нека трае до века славата Господна; Нека се радва в делата Си Господ,

32 E l, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

Който, кога гледа на земята, тя трепери, Кога се допира до планините, те димят.

33 V oi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

Ще пея Господу докато съм жив; Ще славословя моя Бог докле съществувам.

34 F ie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

Да Му бъде приятно моето размишление; Аз ще се веселя в Господа.

35 S ă piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!

Нека се довършат грешните от земята, И нечестивите да ги няма вече. Благославяй, душе моя, Господа. Алилуя.