1 D upă toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

След това Иов отвори устата си та прокле деня си.

2 I ov a zis:

Иов, проговаряйки, рече: -

3 „ Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

Да погине денят, в който се родих, И нощта, в която се каза, роди се мъжко.

4 P refacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

Да бъде тъмнина оня ден; Бог да го не зачита от горе, И да не изгрее на него светлина.

5 N egura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

Тъмнина и мрачна сянка да го обладаят; Облак да седи на него; Всичко що помрачава деня нека го направи ужасен.

6 Î ntunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

Тъмнина да обладае оная нощ; Да се не брои между дните на годината, Да не влезе в числото на месеците.

7 D a, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

Ето, пуста да остане оная нощ; Радостен глас да не дойде в нея.

8 B lestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

Да я прокълнат ония, които кълнат дните, Ония, които са изкусни да събудят левиатана.

9 S telele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

Да изгаснат звездите на вечерта й; Да очаква видело, и да го няма, И да не види първите лъчи на зората;

10 p entru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

Защото не затвори вратата на майчината ми утроба, И не скри скръбта от очите ми.

11 D e ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

Защо не умрях при раждането, И не издъхнах щом излязох из утробата?

12 D e ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

Защо ме приеха коленете? И защо съсците, за да суча?

13 A cum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

Защото сега щях да лежа и да почивам; щях да спя; Тогава щях да съм в покой.

14 c u împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

Заедно с царе и съветници на земята, Които си градят пусти стълбове;

15 c u prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

Или с князе, които имаха злато, Които напълниха къщите си със сребро;

16 S au de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

Или, като скрито пометниче, не щеше да ме има. Както младенци, които видело не са видели.

17 A colo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

Там нечестивите престават да смущават, И там уморените се успокояват.

18 A colo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

Заедно се успокояват и пленниците. Не чуват гласа на насилника,

19 Ş i cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

Там са малък и голям; И слугата е свободен от господаря си,

20 D e ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

Защо се дава видело на злощастния, И живот на огорчения в душата,

21 c elor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

Които копнеят за смъртта, и нямат я, Ако и да копнеят за нея повече отколкото за скрити съкровища, -

22 c elor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

Които се много радват и веселят, Когато намерят гроба?

23 o mului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

Защо се дава видело на човека, чиито път е скрит, И когото Бог е преградил?

24 G emetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

Защото вместо ядене, дохожда ми въздишка; И стенанията ми се изливат като вода.

25 L ucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

Защото онова, от което се боях, случи ми се, И онова, от което треперех, дойде върху мене.

26 N -am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

Не бях на мир, нито на покой, нито в охолност; Но пак смущение ме нападна.