1 D upă toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

Después de esto, abrió Job su boca y maldijo su día.

2 I ov a zis:

Exclamó, pues, Job y dijo:

3 „ Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

«¡Perezca el día en que yo nací y la noche en que se dijo: “Un varón ha sido concebido!”

4 P refacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

Que aquel día se vuelva sombrío; que no cuide de él Dios desde arriba ni haya luz que sobre él resplandezca.

5 N egura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

Cúbranlo tinieblas y sombra de muerte, y repose sobre él nublado que lo haga horrible como día tenebroso.

6 Î ntunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

Apodérese de aquella noche la oscuridad; no sea contada entre los días del año ni entre en el número de los meses.

7 D a, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

¡Ojalá fuera aquélla una noche solitaria, que no hubiera canción alguna en ella!

8 B lestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

Maldíganla los que maldicen el día, los que se aprestan a despertar a Leviatán.

9 S telele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

Oscurézcanse las estrellas del alba; que en vano espere la luz y no vea el parpadeo de la aurora,

10 p entru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

por cuanto no cerró las puertas del vientre donde yo estaba, ni escondió de mis ojos la miseria.

11 D e ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

»¿Por qué no morí yo en la matriz? ¿Por qué no expiré al salir del vientre?

12 D e ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

¿Por qué me recibieron las rodillas y unos pechos me dieron de mamar?

13 A cum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

Ahora estaría yo muerto, y reposaría; dormiría, y tendría descanso

14 c u împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

junto a los reyes y consejeros de la tierra, los que para sí reconstruyen las ruinas;

15 c u prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

o junto a los príncipes que poseían el oro y llenaban de plata sus casas.

16 S au de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

¿Por qué no fui ocultado como un aborto, como los niños que nunca vieron la luz?

17 A colo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

Allí dejan de perturbar los malvados, y allí descansan los que perdieron sus fuerzas.

18 A colo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

Allí reposan también los cautivos y ya no oyen la voz del capataz.

19 Ş i cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

Allí están chicos y grandes; y el esclavo, libre ya de su amo.

20 D e ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

»¿Por qué darle luz al que sufre y vida a los de ánimo amargado;

21 c elor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

a los que esperan la muerte, y no les llega, aunque la buscan más que a un tesoro;

22 c elor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

a los que se alegrarían sobremanera y se gozarían de hallar el sepulcro?

23 o mului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

¿Por qué dar vida al hombre que ignora su camino, al que Dios le cierra el paso?

24 G emetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

Antes que mi pan, llega mi suspiro, y mis gemidos corren como el agua;

25 L ucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

porque me ha venido aquello que me espantaba, me ha acontecido lo que yo temía.

26 N -am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

¡No he tenido paz, tranquilidad ni reposo, sino sólo turbación!»