1 D upă toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

After this opened Job his mouth, and cursed his day.

2 I ov a zis:

And Job spake, and said,

3 „ Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

Let the day perish wherein I was born, and the night in which it was said, There is a man child conceived.

4 P refacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

Let that day be darkness; let not God regard it from above, neither let the light shine upon it.

5 N egura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

Let darkness and the shadow of death stain it; let a cloud dwell upon it; let the blackness of the day terrify it.

6 Î ntunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

As for that night, let darkness seize upon it; let it not be joined unto the days of the year, let it not come into the number of the months.

7 D a, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

Lo, let that night be solitary, let no joyful voice come therein.

8 B lestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

Let them curse it that curse the day, who are ready to raise up their mourning.

9 S telele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

Let the stars of the twilight thereof be dark; let it look for light, but have none; neither let it see the dawning of the day:

10 p entru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

Because it shut not up the doors of my mother's womb, nor hid sorrow from mine eyes.

11 D e ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

Why died I not from the womb? why did I not give up the ghost when I came out of the belly?

12 D e ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

Why did the knees prevent me? or why the breasts that I should suck?

13 A cum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

For now should I have lain still and been quiet, I should have slept: then had I been at rest,

14 c u împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

With kings and counsellors of the earth, which build desolate places for themselves;

15 c u prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

Or with princes that had gold, who filled their houses with silver:

16 S au de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

Or as an hidden untimely birth I had not been; as infants which never saw light.

17 A colo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

There the wicked cease from troubling; and there the weary be at rest.

18 A colo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

There the prisoners rest together; they hear not the voice of the oppressor.

19 Ş i cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

The small and great are there; and the servant is free from his master.

20 D e ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

Wherefore is light given to him that is in misery, and life unto the bitter in soul;

21 c elor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

Which long for death, but it cometh not; and dig for it more than for hid treasures;

22 c elor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

Which rejoice exceedingly, and are glad, when they can find the grave?

23 o mului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

Why is light given to a man whose way is hid, and whom God hath hedged in?

24 G emetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

For my sighing cometh before I eat, and my roarings are poured out like the waters.

25 L ucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

For the thing which I greatly feared is come upon me, and that which I was afraid of is come unto me.

26 N -am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

I was not in safety, neither had I rest, neither was I quiet; yet trouble came.