1 D upă toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

After this opened Job his mouth, and cursed his day.

2 I ov a zis:

And Job answered and said:

3 „ Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

Let the day perish wherein I was born, And the night which said, There is a man-child conceived.

4 P refacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

Let that day be darkness; Let not God from above seek for it, Neither let the light shine upon it.

5 N egura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

Let darkness and the shadow of death claim it for their own; Let a cloud dwell upon it; Let all that maketh black the day terrify it.

6 Î ntunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

As for that night, let thick darkness seize upon it: Let it not rejoice among the days of the year; Let it not come into the number of the months.

7 D a, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

Lo, let that night be barren; Let no joyful voice come therein.

8 B lestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

Let them curse it that curse the day, Who are ready to rouse up leviathan.

9 S telele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

Let the stars of the twilight thereof be dark: Let it look for light, but have none; Neither let it behold the eyelids of the morning:

10 p entru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

Because it shut not up the doors of my mother's womb, Nor hid trouble from mine eyes.

11 D e ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

Why died I not from the womb? Why did I not give up the ghost when my mother bare me?

12 D e ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

Why did the knees receive me? Or why the breast, that I should suck?

13 A cum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

For now should I have lain down and been quiet; I should have slept; then had I been at rest,

14 c u împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

With kings and counsellors of the earth, Who built up waste places for themselves;

15 c u prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

Or with princes that had gold, Who filled their houses with silver:

16 S au de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

Or as a hidden untimely birth I had not been, As infants that never saw light.

17 A colo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

There the wicked cease from troubling; And there the weary are at rest.

18 A colo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

There the prisoners are at ease together; They hear not the voice of the taskmaster.

19 Ş i cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

The small and the great are there: And the servant is free from his master.

20 D e ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

Wherefore is light given to him that is in misery, And life unto the bitter in soul;

21 c elor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

Who long for death, but it cometh not, And dig for it more than for hid treasures;

22 c elor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

Who rejoice exceedingly, And are glad, when they can find the grave?

23 o mului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

Why is light given to a man whose way is hid, And whom God hath hedged in?

24 G emetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

For my sighing cometh before I eat, And my groanings are poured out like water.

25 L ucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

For the thing which I fear cometh upon me, And that which I am afraid of cometh unto me.

26 N -am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

I am not at ease, neither am I quiet, neither have I rest; But trouble cometh.