1 D umnezeule, de ce ne respingi neîncetat? De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei păşunii Tale?

O God, why hast thou cast us off for ever? Why doth thine anger smoke against the sheep of thy pasture?

2 A du-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai cumpărat-o în vechime şi ai răscumpărat-o ca seminţie a moştenirii Tale; adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit!

Remember thy congregation, which thou hast gotten of old, Which thou hast redeemed to be the tribe of thine inheritance; And mount Zion, wherein thou hast dwelt.

3 Î ndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne, unde duşmanul a prăpădit totul în Lăcaşul cel sfânt!

Lift up thy feet unto the perpetual ruins, All the evil that the enemy hath done in the sanctuary.

4 P otrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire; şi-au pus însemnele lor ca semne.

Thine adversaries have roared in the midst of thine assembly; They have set up their ensigns for signs.

5 Ş i-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele ca să croiască drum prin pădure.

They seemed as men that lifted up Axes upon a thicket of trees.

6 Ş i-au ascuţit uneltele împotriva gravurilor lui, zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de bardă.

And now all the carved work thereof They break down with hatchet and hammers.

7 A u pus foc Lăcaşului Tău, au întinat locuinţa Numelui Tău!

They have set thy sanctuary on fire; They have profaned the dwelling-place of thy name by casting it to the ground.

8 Ş i-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!“, apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu din ţară.

They said in their heart, Let us make havoc of them altogether: They have burned up all the synagogues of God in the land.

9 N u ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi şi nici unul dintre noi nu ştie până când vor dura toate acestea!

We see not our signs: There is no more any prophet; Neither is there among us any that knoweth how long.

10 D umnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul? Va defăima duşmanul pentru totdeauna Numele Tău?

How long, O God, shall the adversary reproach? Shall the enemy blaspheme thy name for ever?

11 D e ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta? Scoate -o din sân şi pune capăt acestei stări!

Why drawest thou back thy hand, even thy right hand? Pluck it out of thy bosom and consume them.

12 D umnezeu este împăratul meu din vechime şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ.

Yet God is my King of old, Working salvation in the midst of the earth.

13 T u, cu puterea Ta, ai despărţit Marea, ai zdrobit capetele monstrului Tanin din ape.

Thou didst divide the sea by thy strength: Thou brakest the heads of the sea-monsters in the waters.

14 T u ai sfărâmat capetele Leviatanului şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi.

Thou brakest the heads of leviathan in pieces; Thou gavest him to be food to the people inhabiting the wilderness.

15 T u ai deschis izvoare şi ueduri şi ai uscat râuri care nu seacă.

Thou didst cleave fountain and flood: Thou driedst up mighty rivers.

16 A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea. Tu ai rânduit luna şi soarele.

The day is thine, the night also is thine: Thou hast prepared the light and the sun.

17 T u ai stabilit hotarele pământului, vara şi iarna Tu le-ai făurit.

Thou hast set all the borders of the earth: Thou hast made summer and winter.

18 A du-Ţi aminte că duşmanul Te defăimează, Doamne, şi un popor nebun batjocoreşte Numele Tău.

Remember this, that the enemy hath reproached, O Jehovah, And that a foolish people hath blasphemed thy name.

19 N u lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale, nu uita pentru totdeauna viaţa necăjiţilor Tăi!

Oh deliver not the soul of thy turtle-dove unto the wild beast: Forget not the life of thy poor for ever.

20 A i în vedere legământul, căci locurile dosnice ale ţării sunt pline de cuiburi ale violenţei!

Have respect unto the covenant; For the dark places of the earth are full of the habitations of violence.

21 F ă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât! Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude Numele Tău!

Oh let not the oppressed return ashamed: Let the poor and needy praise thy name.

22 R idică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările zilnice ale celui nebun!

Arise, O God, plead thine own cause: Remember how the foolish man reproacheth thee all the day.

23 N u uita glasul duşmanilor Tăi şi larma potrivnicilor Tăi care sporeşte mereu!

Forget not the voice of thine adversaries: The tumult of those that rise up against thee ascendeth continually.