1 D umnezeule, de ce ne respingi neîncetat? De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei păşunii Tale?
Why, O God, hast thou cast off for ever? doth thine anger smoke against the sheep of thy pasture?
2 A du-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai cumpărat-o în vechime şi ai răscumpărat-o ca seminţie a moştenirii Tale; adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit!
Remember thine assembly, which thou hast purchased of old, which thou hast redeemed the portion of thine inheritance, this mount Zion, wherein thou hast dwelt.
3 Î ndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne, unde duşmanul a prăpădit totul în Lăcaşul cel sfânt!
Lift up thy steps unto the perpetual desolations: everything in the sanctuary hath the enemy destroyed.
4 P otrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire; şi-au pus însemnele lor ca semne.
Thine adversaries roar in the midst of thy place of assembly; they set up their signs signs.
5 Ş i-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele ca să croiască drum prin pădure.
was known as he could lift up axes in the thicket of trees;
6 Ş i-au ascuţit uneltele împotriva gravurilor lui, zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de bardă.
And now they break down its carved work altogether, with hatchets and hammers.
7 A u pus foc Lăcaşului Tău, au întinat locuinţa Numelui Tău!
They have set on fire thy sanctuary, they have profaned the habitation of thy name to the ground.
8 Ş i-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!“, apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu din ţară.
They said in their heart, Let us destroy them together: they have burned up all God's places of assembly in the land.
9 N u ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi şi nici unul dintre noi nu ştie până când vor dura toate acestea!
We see not our signs; there is no more any prophet, neither is there among us any that knoweth how long.
10 D umnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul? Va defăima duşmanul pentru totdeauna Numele Tău?
How long, O God, shall the adversary reproach? Shall the enemy contemn thy name for ever?
11 D e ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta? Scoate -o din sân şi pune capăt acestei stări!
Why withdrawest thou thy hand, and thy right hand? out of thy bosom: consume.
12 D umnezeu este împăratul meu din vechime şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ.
But God is my king of old, accomplishing deliverances in the midst of the earth.
13 T u, cu puterea Ta, ai despărţit Marea, ai zdrobit capetele monstrului Tanin din ape.
Thou didst divide the sea by thy strength; thou didst break the heads of the monsters on the waters:
14 T u ai sfărâmat capetele Leviatanului şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi.
Thou didst break in pieces the heads of leviathan, thou gavest him to be meat to those that people the desert.
15 T u ai deschis izvoare şi ueduri şi ai uscat râuri care nu seacă.
Thou didst cleave fountain and torrent, thou driedst up ever-flowing rivers.
16 A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea. Tu ai rânduit luna şi soarele.
The day is thine, the night also is thine; thou hast prepared the moon and the sun:
17 T u ai stabilit hotarele pământului, vara şi iarna Tu le-ai făurit.
Thou hast set all the borders of the earth; summer and winter—thou didst form them.
18 A du-Ţi aminte că duşmanul Te defăimează, Doamne, şi un popor nebun batjocoreşte Numele Tău.
Remember this, that an enemy hath reproached Jehovah, and a foolish people have contemned thy name.
19 N u lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale, nu uita pentru totdeauna viaţa necăjiţilor Tăi!
Give not up the soul of thy turtle-dove unto the wild beast; forget not the troop of thine afflicted for ever.
20 A i în vedere legământul, căci locurile dosnice ale ţării sunt pline de cuiburi ale violenţei!
Have respect unto the covenant; for the dark places of the earth are full of the dwellings of violence.
21 F ă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât! Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude Numele Tău!
Oh let not the oppressed one return ashamed; let the afflicted and needy praise thy name.
22 R idică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările zilnice ale celui nebun!
Rise up, O God, plead thine own cause: remember how the foolish man reproacheth thee all the day;
23 N u uita glasul duşmanilor Tăi şi larma potrivnicilor Tăi care sporeşte mereu!
Forget not the voice of thine adversaries: the tumult of those that rise up against thee ascendeth continually.