1 C um tânjeşte cerbul după izvoarele de apă, aşa tânjeşte sufletul meu după Tine, Dumnezeule!

As the hart panteth after the water-brooks, so panteth my soul after thee, O God.

2 S ufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când voi putea veni să mă înfăţişez înaintea lui Dumnezeu?

My soul thirsteth for God, for the living God: when shall I come and appear before God?

3 L acrimile-mi sunt hrană zi şi noapte, când mi se spune fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?“

My tears have been my bread day and night, while they say unto me all the day, Where is thy God?

4 M i se întristează sufletul când îmi aduc aminte cum treceam prin mulţime, conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi de mulţumire ale mulţimii aflată în sărbătoare.

These things I remember and have poured out my soul within me: how I passed along with the multitude, how I went on with them to the house of God, with the voice of joy and praise, a festive multitude.

5 S uflete al meu, de ce te mâhneşti şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda pe El, Mântuitorul meu

Why art thou cast down, my soul, and art disquieted in me? hope in God; for I shall yet praise him, the health of his countenance.

6 ş i Dumnezeul meu! Sufletul meu se mâhneşte înăuntrul meu; de aceea îmi amintesc de Tine, din ţara Iordanului, înălţimile Hermonului, din muntele Miţar.

My God, my soul is cast down within me; therefore do I remember thee from the land of the Jordan, and the Hermons, from mount Mizar.

7 L a vuietul cascadelor Tale, un adânc cheamă un alt adânc. Toate valurile şi talazurile Tale au trecut peste mine.

Deep calleth unto deep at the noise of thy cataracts; all thy breakers and thy billows are gone over me.

8 Z iua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa, iar noaptea am cu mine cântarea Lui şi rugăciunea către Dumnezeul vieţii mele.

In the day-time will Jehovah command his loving-kindness, and in the night his song shall be with me, a prayer unto the God of my life.

9 Î i zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „De ce m-ai uitat? De ce trebuie să umblu întristat, asuprit de duşman?“

I will say unto God my rock, Why hast thou forgotten me? why go I mourning because of the oppression of the enemy?

10 C a zdrobirea oaselor este batjocura prigonitorilor mei, când îmi zic mereu: „Unde este Dumnezeul tău?“

As with a crushing in my bones mine adversaries reproach me, while they say unto me all the day, Where is thy God?

11 S uflete al meu, de ce te mâhneşti şi de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda, pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!

Why art thou cast down, my soul? and why art thou disquieted within me? hope in God; for I shall yet praise him, the health of my countenance, and my God.