1 P e malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.

By the rivers of Babylon, there we sat down; yea, we wept when we remembered Zion.

2 N e atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela,

We hanged our harps upon the willows in the midst thereof.

3 c ăci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

For there they that carried us away captive required of us a song; and they that made us wail mirth, Sing us of the songs of Zion.

4 C um să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin?

How should we sing a song of Jehovah's upon a foreign soil?

5 I erusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!

If I forget thee, Jerusalem, let my right hand forget;

6 L imba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

If I do not remember thee, let my tongue cleave to my palate: if I prefer not Jerusalem above my chief joy.

7 D oamne, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeţi! Radeţi tot până la temelie!“

Remember, O Jehovah, against the sons of Edom, the day of Jerusalem; who said, Lay bare, Lay bare, down to its foundation!

8 F iică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut!

Daughter of Babylon, who art to be laid waste, happy he that rendereth unto thee that which thou hast meted out to us.

9 F erice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!

Happy he that taketh and dasheth thy little ones against the rock.