1 P e malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.

I te taha o nga wai o Papurona, noho ana tatou i reira, ae, tangi ana tatou, ia tatou i mahara ai ki Hiona.

2 N e atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela,

Whakairia ake e tatou a tatou hapa ki runga ki nga wirou i waenganui o reira.

3 c ăci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

No te mea i tono i reira te hunga nana tatou i herehere ki etahi waiata i a tatou, me te hunga nana tatou i tukino i tono mai he hari i a tatou, i mea mai, Waiatatia mai ki a matou tetahi o nga waiate o Hiona.

4 C um să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin?

Me pehea matou ka waiata ai i te waiata a Ihowa i te whenua tauhou?

5 I erusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!

Ki te wareware ahau ki a koe, e Hiruharama, kia wareware toku ringa matau ki tana mahi.

6 L imba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Ki te kore ahau e mahara ki a koe, kia piri toku arero ki toku ngao; ki te kore ahau e whakanui i Hiruharama ki runga ake i taku mea i tino hari ai.

7 D oamne, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeţi! Radeţi tot până la temelie!“

E Ihowa, maharatia nga tama a Eroma i te ra o Hiruharama; ta ratou meatanga, Whakahoroa, whakahoroa, a taea rawatia ano tona turanga.

8 F iică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut!

E te tamahine o Papurona, meake nei whakangaromia, ka hari te tangata e utua ai koe mo tau i mea ai ki a matou.

9 F erice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!

Ka hari te tangata e hopu ana, e ta ana i au mea nohinohi ki runga ki te kohatu.