1 I ov a răspuns:

Then Job answered and said,

2 „ Da, ştiu că aşa e, dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

Of a truth I know that it is so: But how can man be just with God?

3 D acă s-ar certa cineva cu El, din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.

If he be pleased to contend with him, He cannot answer him one of a thousand.

4 E l are o inimă înţeleaptă şi o putere mare. Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?

He is wise in heart, and mighty in strength: Who hath hardened himself against him, and prospered?-

5 E l mută munţii fără ca aceştia să ştie când îi răstoarnă în mânia Sa.

Him that removeth the mountains, and they know it not, When he overturneth them in his anger;

6 E l scutură pământul din locul său şi face ca stâlpii să-i tremure.

That shaketh the earth out of its place, And the pillars thereof tremble;

7 E l porunceşte soarelui şi nu mai răsare; El acoperă lumina stelelor.

That commandeth the sun, and it riseth not, And sealeth up the stars;

8 E l singur întinde cerurile şi calcă pe valurile mării.

That alone stretcheth out the heavens, And treadeth upon the waves of the sea;

9 E l a făcut Ursul şi Orionul, Pleiadele şi constelaţiile sudului.

That maketh the Bear, Orion, and the Pleiades, And the chambers of the south;

10 E l face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

That doeth great things past finding out, Yea, marvellous things without number.

11 I ată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea, trece şi nu-mi dau seama.

Lo, he goeth by me, and I see him not: He passeth on also, but I perceive him not.

12 D acă vrea să ia ceva, cine-L poate opri? Cine-I poate spune: «Ce faci?»

Behold, he seizeth the prey, who can hinder him? Who will say unto him, What doest thou?

13 D umnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia; chiar şi oştile lui Rahab Îi sunt supuse.

God will not withdraw his anger; The helpers of Rahab do stoop under him.

14 D eci cum pot eu să-I răspund, cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?

How much less shall I answer him, And choose out my words to reason with him?

15 C hiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde, nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.

Whom, though I were righteous, yet would I not answer; I would make supplication to my judge.

16 D acă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde, n-aş crede că mi-a ascultat glasul.

If I had called, and he had answered me, Yet would I not believe that he hearkened unto my voice.

17 E l mă zdrobeşte printr-o furtună şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.

For he breaketh me with a tempest, And multiplieth my wounds without cause.

18 N u mă lasă să-mi trag suflarea, ci mă umple de amărăciune.

He will not suffer me to take my breath, But filleth me with bitterness.

19 D acă e vorba de putere, El e puternic; dacă e vorba de judecată, cine-L poate convoca la judecată?

If we speak of strength, lo, he is mighty! And if of justice, Who, saith he, will summon me?

20 C hiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna; oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.

Though I be righteous, mine own mouth shall condemn me: Though I be perfect, it shall prove me perverse.

21 S unt nevinovat, dar nu mai ţin la mine. Îmi dispreţuiesc viaţa.

I am perfect; I regard not myself; I despise my life.

22 Î mi e tot una, de aceea zic: «El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»

It is all one; therefore I say, He destroyeth the perfect and the wicked.

23 Ş i măcar de ar aduce biciul imediat moartea, … dar El râde de durerea celui nevinovat.

If the scourge slay suddenly, He will mock at the trial of the innocent.

24 C ând o ţară e dată pe mâna celui rău, El acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu El, atunci cine?

The earth is given into the hand of the wicked; He covereth the faces of the judges thereof: If it be not he, who then is it?

25 Z ilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul; zboară fără să fi văzut fericirea.

Now my days are swifter than a post: They flee away, they see no good,

26 T rec ca o luntre de papirus pe apă, ca un vultur care se repede asupra prăzii.

They are passed away as the swift ships; As the eagle that swoopeth on the prey.

27 D acă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,

If I say, I will forget my complaint, I will put off my sad countenance, and be of good cheer;

28 a tunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele, pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.

I am afraid of all my sorrows, I know that thou wilt not hold me innocent.

29 D acă tot voi fi condamnat, de ce să mă mai trudesc degeaba?

I shall be condemned; Why then do I labor in vain?

30 C hiar dacă m-aş spăla cu săpun şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,

If I wash myself with snow water, And make my hands never so clean;

31 T u tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi şi hainele de mine.

Yet wilt thou plunge me in the ditch, And mine own clothes shall abhor me.

32 C ăci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să putem merge împreună la judecată.

For he is not a man, as I am, that I should answer him, That we should come together in judgment.

33 Ş i nu se află nici măcar un mijlocitor între noi, care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,

There is no umpire betwixt us, That might lay his hand upon us both.

34 c a astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

Let him take his rod away from me, And let not his terror make me afraid:

35 A tunci aş vorbi fără să mă mai tem de El, însă nu aşa mi se întâmplă.

Then would I speak, and not fear him; For I am not so in myself.