1 D e ce stai departe, Doamne, şi Te ascunzi în vreme de necaz?

Why standest thou afar off, O Jehovah? Why hidest thou thyself in times of trouble?

2 C el rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.

In the pride of the wicked the poor is hotly pursued; Let them be taken in the devices that they have conceived.

3 C ăci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.

For the wicked boasteth of his heart's desire, And the covetous renounceth, yea, contemneth Jehovah.

4 Î n aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul: „ Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.

The wicked, in the pride of his countenance, saith, He will not require it. All his thoughts are, There is no God.

5 C ăile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.

His ways are firm at all times; Thy judgments are far above out of his sight: As for all his adversaries, he puffeth at them.

6 E l zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“

He saith in his heart, I shall not be moved; To all generations I shall not be in adversity.

7 G ura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.

His mouth is full of cursing and deceit and oppression: Under his tongue is mischief and iniquity.

8 E l locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; îşi urmăreşte victimele.

He sitteth in the lurking-places of the villages; In the secret places doth he murder the innocent; His eyes are privily set against the helpless.

9 P ândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.

He lurketh in secret as a lion in his covert; He lieth in wait to catch the poor: He doth catch the poor, when he draweth him in his net.

10 V ictimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui.

He croucheth, he boweth down, And the helpless fall by his strong ones.

11 E l îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

He saith in his heart, God hath forgotten; He hideth his face; he will never see it.

12 R idică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!

Arise, O Jehovah; O God, lift up thy hand: Forget not the poor.

13 D e ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?

Wherefore doth the wicked contemn God, And say in his heart, Thou wilt not require it?

14 T u însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului.

Thou hast seen it; for thou beholdest mischief and spite, to requite it with thy hand: The helpless committeth himself unto thee; Thou hast been the helper of the fatherless.

15 F ărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

Break thou the arm of the wicked; And as for the evil man, seek out his wickedness till thou find none.

16 D omnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui!

Jehovah is King for ever and ever: The nations are perished out of his land.

17 T u, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,

Jehovah, thou hast heard the desire of the meek: Thou wilt prepare their heart, thou wilt cause thine ear to hear;

18 c a să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.

To judge the fatherless and the oppressed, That man who is of the earth may be terrible no more.