1 D ar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

But now they that are younger than I have me in derision, Whose fathers I disdained to set with the dogs of my flock.

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

Yea, the strength of their hands, whereto should it profit me? Men in whom ripe age is perished.

3 E puizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

They are gaunt with want and famine; They gnaw the dry ground, in the gloom of wasteness and desolation.

4 s mulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

They pluck salt-wort by the bushes; And the roots of the broom are their food.

5 E rau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

They are driven forth from the midst of men; They cry after them as after a thief;

6 E i locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

So that they dwell in frightful valleys, In holes of the earth and of the rocks.

7 U rlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

Among the bushes they bray; Under the nettles they are gathered together.

8 F ii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

They are children of fools, yea, children of base men; They were scourged out of the land.

9 D ar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

And now I am become their song, Yea, I am a byword unto them.

10 M ă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

They abhor me, they stand aloof from me, And spare not to spit in my face.

11 P entru că El mi-a slăbit coarda arcului şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

For he hath loosed his cord, and afflicted me; And they have cast off the bridle before me.

12 L a dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

Upon my right hand rise the rabble; They thrust aside my feet, And they cast up against me their ways of destruction.

13 Î mi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

They mar my path, They set forward my calamity, Even men that have no helper.

14 A jung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

As through a wide breach they come: In the midst of the ruin they roll themselves upon me.

15 S paimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

Terrors are turned upon me; They chase mine honor as the wind; And my welfare is passed away as a cloud.

16 S ufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

And now my soul is poured out within me; Days of affliction have taken hold upon me.

17 N oaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

In the night season my bones are pierced in me, And the pains that gnaw me take no rest.

18 C u o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

By God's great force is my garment disfigured; It bindeth me about as the collar of my coat.

19 E l m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

He hath cast me into the mire, And I am become like dust and ashes.

20 S trig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

I cry unto thee, and thou dost not answer me: I stand up, and thou gazest at me.

21 A i devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

Thou art turned to be cruel to me; With the might of thy hand thou persecutest me.

22 m ă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

Thou liftest me up to the wind, thou causest me to ride upon it; And thou dissolvest me in the storm.

23 Ş tiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

For I know that thou wilt bring me to death, And to the house appointed for all living.

24 N imeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

Howbeit doth not one stretch out the hand in his fall? Or in his calamity therefore cry for help?

25 N -am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

Did not I weep for him that was in trouble? Was not my soul grieved for the needy?

26 D ar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

When I looked for good, then evil came; And when I waited for light, there came darkness.

27 M ăruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

My heart is troubled, and resteth not; Days of affliction are come upon me.

28 U mblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

I go mourning without the sun: I stand up in the assembly, and cry for help.

29 A m ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

I am a brother to jackals, And a companion to ostriches.

30 P ielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

My skin is black, and falleth from me, And my bones are burned with heat.

31 L ira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.

Therefore is my harp turned to mourning, And my pipe into the voice of them that weep.