1 Î n zilele acela, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea regiunii muntoase a lui Efraim îşi luase o ţiitoare din Betleemul lui Iuda.

В ония дни, когато нямаше цар в Израиля, имаше един левитин, който живееше на отвъдната страна на Ефремовата хълмиста земя, и който се беше взел наложница от Витлеем Юдов.

2 D ar ţiitoarea i-a fost necredincioasă şi s-a întors apoi la familia ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.

Но наложницата му блудствува против него, и отиде си от него в бащината си къща във Витлеем Юдов, гдето остана около четири месеца.

3 D upă aceea, soţul ei s-a dus la ea pentru a o convinge să se întoarcă. Era însoţit de slujitorul său şi de o pereche de măgari. Ea l-a adus în locuinţa tatălui ei şi tatăl fetei l-a primit cu bucurie când l-a văzut.

И мъжът й стана та отиде подир нея, за да й говори любезно и да я върне, като водеше със себе си слугата си и два осела. И тя го въведе в бащината си къща; и когато го видя бащата на младата, посрещна го с радост.

4 S ocrul său, tatăl fetei, l-a reţinut şi astfel ei au rămas la el trei zile. Au mâncat, au băut şi au înnoptat acolo.

И тъстът му, бащата на младата го задържа, та преседя с него три дена; и ядоха и пиха и пренощуваха там.

5 Î n a patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine ca să prinzi putere, apoi veţi pleca!“

На четвъртия ден, като станаха рано, той се дигна да си иде; но бащата на младата рече на зетя си: Подкрепи сърцето си с малко хляб и после ще си отидеш.

6 E i au rămas, au mâncat şi au băut din nou împreună. Tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Te rog, binevoieşte să rămâi aici peste noapte şi înveseleşte-te!“

И така, седнаха та ядоха и пиха двамата заедно; после бащата на младата рече на мъжа: Склони, моля, да пренощуваш, и нека се развесели сърцето ти.

7 B ărbatul se sculase să plece, dar socrul său l-a convins să rămână. Astfel, el s-a întors şi a înnoptat din nou acolo.

Обаче, човекът се дигна да си иде; но понеже тъстът му настояваше пред него, той пак пренощува там.

8 Î n a cincea zi, s-a sculat dis-de-dimineaţă ca să plece. Tatăl fetei i-a zis: „Te rog, mai zăboveşte la mine până la amiază şi întăreşte-ţi inima!“ Astfel, ei au mâncat din nou împreună.

А на петия ден стана рано да си иде; но бащата на младата рече: Подкрепи, моля, сърцето си. И остана догдето превали денят, като ядоха двамата.

9 D upă aceea bărbatul s-a sculat să plece împreună cu slujitorul şi cu ţiitoarea sa, dar socrul lui, tatăl fetei, i-a zis: „Iată că se apropie seara! Te rog, înnoptează aici, căci ziua aproape a trecut! Rămâi, te rog, şi înveseleşte-te! Mâine te vei trezi ca să porneşti la drum şi te vei duce acasă!“

Сетне, когато човекът стана да си отиде - той и наложницата му и слугата му, рече тъстът му, бащата на младата: Ето, сега денят преваля към вечер; пренощувайте, моля. Ето, денят е на свършване; пренощувайте тук и нека се развесели сърцето ти; а утре тръгнете рано на път, за да отидеш у дома си.

10 D ar bărbatul n-a vrut să mai rămână, ci s-a ridicat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu ţiitoarea sa.

Но човекът не склони да пренощува, а като стана, тръгна и дойде срещу Евус (който е Ерусалим), като водеше със себе си два оседлани осела; и наложницата му беше с него.

11 C ând erau aproape de Iebus, se făcuse târziu deja. Slujitorul i-a zis stăpânului său: – Am putea să ne întoarcem în cetatea acestor iebusiţi ca să înnoptăm acolo!

Когато се приближиха до Евус, денят беше много преминал; и слугата рече на господаря си: Дойди, моля, нека се отбием в тоя град на евусите, за да пренощуваме в него.

12 D ar stăpânul lui i-a răspuns: – Nu ne întoarcem pentru o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt israeliţi, ci vom merge până la Ghiva!

Но господарят му рече: Няма да се отбием в град на чужденци, гдето не се намират от израилтяните, но ще заминем за Гавая.

13 S ă încercăm să ne apropiem de unul din aceste locuri: de Ghiva sau Rama, a mai spus el slujitorului său.

Рече още на слугата си: Дойди, нека се приближим до едно от тия места, и ще пренощуваме в Гавая или в Рама.

14 A stfel, ei au plecat mai departe. Când au ajuns aproape de Ghiva, care aparţine de Beniamin, soarele apunea.

И тъй, те заминаха та вървяха; а зайде им слънцето близо при Гавая, която принадлежи на Вениамина.

15 S -au întors şi au intrat să înnopteze în Ghiva. Ei au intrat şi s-au oprit în piaţa cetăţii, dar nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă şi să-i găzduiască.

И там се отбиха, за да влязат да пренощуват в Гавая; и когато влезе, седна край градската улица, защото никой не ги прибираше в къщата си, за да пренощуват.

16 C hiar atunci, seara, un bătrân se întorcea de la lucrul câmpului. Omul era din regiunea muntoasă a lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva, deşi oamenii din această cetate erau beniamiţi.

И, ето, един старец идеше вечерта от работата си на полето, и тоя човек беше от хълмистата земя на Ефрема и пришелствуваше в Гавая, а местните човеци бяха вениаминци.

17 C ând s-a uitat şi l-a văzut pe călător în piaţa cetăţii, bătrânul i-a zis: – Încotro mergi şi de unde vii?

И като подигна очи и видя пътника на градската улица, старецът му каза: Къде отиваш? и от где идеш?

18 E l i-a răspuns: – Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea regiunii muntoase a lui Efraim, de unde sunt! Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la Casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui,

А той му рече: Ние заминаваме от Витлеем Юдов към отвъдната страна на хълмистата земя на Ефрема, отдето съм аз. Ходих до Витлеем Юдов, и сега отивам за Господния дом; а никой не ме прибра в къщата си.

19 d eşi avem paie şi nutreţ pentru măgarii noştri, avem pâine şi vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta şi pentru tânărul care este cu slujitorii tăi, aşa că nu ne lipseşte nimic!

А пък ние си имаме плява и храна за ослите си, също и хляб и вино за мене и за слугинята ти и за момчето, което е със слугите ти; нямаме нужда от нищо.

20 B ătrânul i-a zis: – Fii liniştit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piaţă!

И старецът рече: Бъди спокоен; обаче, всичките ти нужди нека понеса аз; само да не пренощуваш на улицата.

21 I -a dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Apoi şi-au spălat picioarele, au mâncat şi au băut.

И така, той го въведе в къщата си, и даде зоб на ослите; а те си умиха нозете и ядоха и пиха.

22 Î n timp ce se veseleau ei, nişte oameni nelegiuiţi dintre locuitorii cetăţii, au început să roiască în jurul casei, bătând la uşă. L-au strigat pe bătrân, stăpânul casei, şi i-au zis: – Scoate-l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să ne împreunăm cu el ca să-l cunoaştem!

Като веселяха сърцата си, ето, едни градски мъже, развратници, обиколиха къщата, блъскаха на вратата, и говориха на стареца домакин, казвайки: Изведи човека, който влезе в къщата ти, за да го познаем.

23 B ătrânul, stăpânul casei, a ieşit la ei şi le-a răspuns: – Fraţilor, vă rog, nu fiţi aşa răi. Omul acesta îmi este oaspete, de aceea nu săvârşiţi o asemenea faptă ruşinoasă!

А човекът, то ест, домакинът, излезе при тях та им каза: Не, братя мои! моля, недейте прави това зло; тъй като тоя човек е мой гост, недейте струва това безумие.

24 A m o fiică fecioară, iar el are o ţiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele! Înjosiţi-le şi faceţi-le ce vă va plăcea, dar nu săvârşiţi un lucru aşa de ruşinos cu acest om!

Ето дъщеря ми, девица, и неговата наложница; тях ще изведа вън сега; опозорете ги, и сторете им каквото ви е угодно; но на тоя човек да не сторите едно такова безумно дело.

25 O amenii însă n-au vrut să-l asculte. Atunci călătorul şi-a înşfăcat ţiitoarea şi le-a scos-o afară. Ei au necinstit-o şi au abuzat de ea toată noaptea, până dimineaţa. Apoi, când a început să se crape de ziuă, au lăsat-o să plece.

Но мъжете не искаха да го послушат; за това, човекът взе наложницата му та им я изведе вън; и те я познаха и обезчестяваха я цялата нощ дори до утринта, а като се зазори пуснаха я.

26 L a ivirea zorilor, femeia a venit şi a căzut la uşa casei bătrânului, unde se afla şi stăpânul ei, rămânând acolo până când s-a luminat bine de ziuă.

И тъй призори жената дойде и падна при вратата на къщата на човека, гдето беше господарят й, и там лежа до съмване.

27 D imineaţa, stăpânul ei s-a trezit, a deschis uşile casei şi a ieşit să-şi continue drumul. Atunci a dat de ţiitoarea sa care era întinsă lângă uşa casei, având mâinile pe prag.

И на утринта господарят й стана та отвори вратата на къщата и излезе, за да си отиде по пътя, и ето наложницата му паднала при врата на къщата, и ръцете й на прага.

28 E l i-a zis: „Ridică-te şi hai să mergem!“ Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat către casă.

И рече й: Стани да си отидем. Но нямаше отговор. Тогава човекът я дигна на осела, и стана та отиде на мястото си.

29 C ând a ajuns acasă, a luat un cuţit, şi-a apucat ţiitoarea şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi pe care le-a trimis prin toată regiunea lui Israel.

И като дойде в дома си, взе нож, хвана наложницата си, и я разсече член по член на дванадесет части, и прати ги във всичките предели на Израиля.

30 T oţi cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când au venit israeliţii din ţara Egiptului şi până astăzi! Luaţi aminte asupra acestei fapte, sfătuiţi-vă şi spuneţi ce-i de făcut!“

И всички, които видяха това, думаха: Не е ставало, нито се е виждало такова нещо от деня, когато израилтяните излязоха из Египетската земя, до днес; размислете, прочее, затова, съветвайте се, и изказвайте се.