1 В ония дни, когато нямаше цар в Израиля, имаше един левитин, който живееше на отвъдната страна на Ефремовата хълмиста земя, и който си беше взел наложница от Витлеем Юдов.

În zilele acela, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea regiunii muntoase a lui Efraim îşi luase o ţiitoare din Betleemul lui Iuda.

2 Н о наложницата му блудствува против него, и отиде си от него в бащината си къща във Витлеем Юдов, гдето остана около четири месеца.

Dar ţiitoarea i-a fost necredincioasă şi s-a întors apoi la familia ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.

3 И мъжът й стана, та отиде подир нея, за да й говори любезно и да я върне, <като водеше> със себе си слугата си и два осела. И тя го въведе в бащината си къща; и когато го видя бащата на младата, посрещна го с радост.

După aceea, soţul ei s-a dus la ea pentru a o convinge să se întoarcă. Era însoţit de slujitorul său şi de o pereche de măgari. Ea l-a adus în locuinţa tatălui ei şi tatăl fetei l-a primit cu bucurie când l-a văzut.

4 И тъст му, бащата на младата, го задържа, та преседя с него три дена; и ядоха и пиеха и пренощуваха там.

Socrul său, tatăl fetei, l-a reţinut şi astfel ei au rămas la el trei zile. Au mâncat, au băut şi au înnoptat acolo.

5 Н а четвъртия ден, като станаха рано, той се дигна да си иде; но бащата на младата рече на зетя си: Подкрепи сърцето си с малко хляб и после ще си отидеш.

În a patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine ca să prinzi putere, apoi veţi pleca!“

6 И така, седнаха та ядоха и пиха двамата заедно; после бащата на младата рече на мъжа: Склони, моля, да пренощуваш, и нека се развесели сърцето ти.

Ei au rămas, au mâncat şi au băut din nou împreună. Tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Te rog, binevoieşte să rămâi aici peste noapte şi înveseleşte-te!“

7 О баче, човекът се дигна да си иде; но понеже тъст му настояваше пред него, той пак пренощува там.

Bărbatul se sculase să plece, dar socrul său l-a convins să rămână. Astfel, el s-a întors şi a înnoptat din nou acolo.

8 А на петия ден стана рано да си иде; но бащата на младата рече: Подкрепи, моля, сърцето си. И останаха догдето превали денят, като ядоха двамата.

În a cincea zi, s-a sculat dis-de-dimineaţă ca să plece. Tatăl fetei i-a zis: „Te rog, mai zăboveşte la mine până la amiază şi întăreşte-ţi inima!“ Astfel, ei au mâncat din nou împreună.

9 С етне, когато човекът стана да си отиде - той и наложницата му и слугата му, рече тъст му, бащата на младата: Ето, сега денят преваля към вечер; пренощувайте, моля. Ето, денят е на свършване; пренощувай тук и нека се развесели сърцето ти; а утре тръгнете рано на път, за да отидеш у дома си.

După aceea bărbatul s-a sculat să plece împreună cu slujitorul şi cu ţiitoarea sa, dar socrul lui, tatăl fetei, i-a zis: „Iată că se apropie seara! Te rog, înnoptează aici, căci ziua aproape a trecut! Rămâi, te rog, şi înveseleşte-te! Mâine te vei trezi ca să porneşti la drum şi te vei duce acasă!“

10 Н о човекът не склони да пренощува, а като стана, тръгна и дойде срещу Евус (който е Ерусалим), като <водеше> със себе си два оседлани осела; и наложницата му беше с него.

Dar bărbatul n-a vrut să mai rămână, ci s-a ridicat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu ţiitoarea sa.

11 К огато се приближиха до Евус, денят беше много преминал; и слугата рече на господаря си: Дойди, моля, нека се отбием в тоя град на евусите, за да пренощуваме в него.

Când erau aproape de Iebus, se făcuse târziu deja. Slujitorul i-a zis stăpânului său: – Am putea să ne întoarcem în cetatea acestor iebusiţi ca să înnoptăm acolo!

12 Н о господарят му рече: Няма да се отбием в град на чужденци, гдето не се намират от израилтяните, но ще заминем за Гавая.

Dar stăpânul lui i-a răspuns: – Nu ne întoarcem pentru o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt israeliţi, ci vom merge până la Ghiva!

13 Р ече още на слугата си: Дойди, нека се приближим до едно от тия места, и ще пренощуваме в Гавая или в Рама.

Să încercăm să ne apropiem de unul din aceste locuri: de Ghiva sau Rama, a mai spus el slujitorului său.

14 И тъй, те заминаха та вървяха; а зайде им слънцето близо при Гавая, която принадлежи на Вениамина.

Astfel, ei au plecat mai departe. Când au ajuns aproape de Ghiva, care aparţine de Beniamin, soarele apunea.

15 И там се отбиха, за да влязат да пренощуват в Гавая; и когато влезе, седна край градската улица, защото никой не ги прибираше в къщата си, за да пренощуват.

S-au întors şi au intrat să înnopteze în Ghiva. Ei au intrat şi s-au oprit în piaţa cetăţii, dar nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă şi să-i găzduiască.

16 И , ето, един старец идеше вечерта от работата си на полето; и тоя човек беше от хълмистата земя на Ефрема и пришелствуваше в Гавая, а местните човеци бяха вениаминци.

Chiar atunci, seara, un bătrân se întorcea de la lucrul câmpului. Omul era din regiunea muntoasă a lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva, deşi oamenii din această cetate erau beniamiţi.

17 И като подигна очи и видя пътника на градската улица, старецът <му> каза: Къде отиваш? и от где идеш?

Când s-a uitat şi l-a văzut pe călător în piaţa cetăţii, bătrânul i-a zis: – Încotro mergi şi de unde vii?

18 А той му рече: Ние заминаваме от Витлеем Юдов към отвъдната страна на хълмистата земя на Ефрема, отдето съм аз. Ходих до Витлеем Юдов, и <сега> отивам за Господния дом; а никой не ме прибира в къщата си.

El i-a răspuns: – Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea regiunii muntoase a lui Efraim, de unde sunt! Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la Casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui,

19 А пък ние си имаме плява и храна за ослите си, също и хляб и вино за мене и за слугинята ти и за момчето, което е със слугите ти; нямаме нужда от нищо.

deşi avem paie şi nutreţ pentru măgarii noştri, avem pâine şi vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta şi pentru tânărul care este cu slujitorii tăi, aşa că nu ne lipseşte nimic!

20 И старецът рече: Бъди спокоен; обаче, всичките ти нужди нека понеса аз; само да не пренощуваш на улицата.

Bătrânul i-a zis: – Fii liniştit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piaţă!

21 И така, той го въведе в къщата си, и даде зоб на ослите; а те си умиха нозете и ядоха и пиха.

I-a dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Apoi şi-au spălat picioarele, au mâncat şi au băut.

22 К ато веселяха сърцата си, ето, едни градски мъже, развратници, обиколиха къщата, блъскаха на вратата, и говореха на стареца домакин, казвайки: Изведи човека, който влезе в къщата ти, за да го познаем.

În timp ce se veseleau ei, nişte oameni nelegiuiţi dintre locuitorii cetăţii, au început să roiască în jurul casei, bătând la uşă. L-au strigat pe bătrân, stăpânul casei, şi i-au zis: – Scoate-l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să ne împreunăm cu el ca să-l cunoaştem!

23 А човекът, <то ест>, домакинът, излезе при тях та им каза: Не, братя мои! моля, недейте прави това зло; тъй като тоя човек е мой гост, {Еврейски: е възлязъл в къщата ми.} недейте струва това безумие.

Bătrânul, stăpânul casei, a ieşit la ei şi le-a răspuns: – Fraţilor, vă rog, nu fiţi aşa răi. Omul acesta îmi este oaspete, de aceea nu săvârşiţi o asemenea faptă ruşinoasă!

24 Е то дъщеря ми, девица, и неговата наложница; тях ще изведа вън сега; опозорете ги, и сторете им каквото ви е угодно; но на тоя човек да не сторите едно такова безумно дело.

Am o fiică fecioară, iar el are o ţiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele! Înjosiţi-le şi faceţi-le ce vă va plăcea, dar nu săvârşiţi un lucru aşa de ruşinos cu acest om!

25 Н о мъжете не искаха да го послушат; за това, човекът взе наложницата му та им я изведе вън; и те я познаха и обезчестяваха я цялата нощ дори до утринта, а като се зазори пуснаха я.

Oamenii însă n-au vrut să-l asculte. Atunci călătorul şi-a înşfăcat ţiitoarea şi le-a scos-o afară. Ei au necinstit-o şi au abuzat de ea toată noaptea, până dimineaţa. Apoi, când a început să se crape de ziuă, au lăsat-o să plece.

26 И тъй призори жената дойде и падна при вратата на къщата на човека, гдето беше господарят й, <и там лежа> до съмване.

La ivirea zorilor, femeia a venit şi a căzut la uşa casei bătrânului, unde se afla şi stăpânul ei, rămânând acolo până când s-a luminat bine de ziuă.

27 И на утринта господарят й стана та отвори вратата на къщата и излизаше, за да си отиде по пътя, и ето наложницата му паднала при вратата на къщата, и ръцете й на прага.

Dimineaţa, stăpânul ei s-a trezit, a deschis uşile casei şi a ieşit să-şi continue drumul. Atunci a dat de ţiitoarea sa care era întinsă lângă uşa casei, având mâinile pe prag.

28 И рече й: Стани да си отидем. Но нямаше отговор. Тогава човекът я дигна на осела, и стана та отиде на мястото си.

El i-a zis: „Ridică-te şi hai să mergem!“ Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat către casă.

29 И като дойде в дома си, взе нож, хвана наложницата си, и я разсече член по член {Еврейски: според костите й.} на дванадесет части, и прати ги във всичките предели на Израиля.

Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, şi-a apucat ţiitoarea şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi pe care le-a trimis prin toată regiunea lui Israel.

30 И всички, които видяха това, думаха: Не е ставало, нито се е виждало такова нещо от деня, когато израилтяните излязоха из Египетската земя, до днес; размислете, прочее, затова, съветвайте се, и изказвайте се.

Toţi cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când au venit israeliţii din ţara Egiptului şi până astăzi! Luaţi aminte asupra acestei fapte, sfătuiţi-vă şi spuneţi ce-i de făcut!“