1 К аза им една притча как трябва всякога да се молят, да не ослабват, думайки:

Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze:

2 В някой си град имаше един съдия, който от Бога се не боеше и човека не зачиташе.

El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu-i era ruşine.

3 В същия град имаше и една вдовица, която дохождаше при него и му казваше: Отдай ми правото спрямо противника ми.

În cetatea aceea era şi o văduvă care tot venea la el şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!»

4 Н о той за известно време не искаше. А после си каза: При все, че от Бога не се боя и човеците не зачитам,

Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea şi-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nici de oameni nu mi-e ruşine,

5 п ак, понеже тая вдовица ми досажда, ще й отдам правото, да не би да ме измори с безкрайното си дохождане.

totuşi, pentru că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna şi să mă bată la cap!»“

6 И Господ рече: Слушайте що каза неправедният съдия!

Apoi Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept?

7 А Бог няма ли да отдаде правото на Своите избрани, които викат към Него ден и нощ, ако и да се бави спрямо тях?

Şi oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?!

8 К азвам ви, че ще им отдаде правото скоро. Обаче, когато дойде Човешкият Син ще намери ли вяра на земята?

Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“ Pilda fariseului şi a colectorului de taxe

9 И на някои, които уповаваха на себе си, че са праведни, и презираха другите, каза и тая притча:

A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:

10 Д вама души възлязоха в храма да се помолят, единият фарисей, а другият бирник.

„Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe.

11 Ф арисеят, като се изправи, молеше се в себе си така: Боже, благодаря Ти, че не съм като другите човеци, грабители, неправедни, прелюбодейци и особено не като тоя бирник.

Fariseul stătea în picioare şi se ruga în sine însuşi astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar ca acest colector de taxe!

12 П остя дваж в седмицата, давам десетък от всичко що придобия.

Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!»

13 А бирникът като стоеше издалеч, не щеше нито очите си да подигне към небето, но удряше се в гърди и казваше: Боже бъди милостив към мене грешника.

Colectorul de taxe însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!»

14 К азвам ви, че този слезе у дома си оправдан, а не онзи; защото всеки, който възвишава себе си, ще се смири, а който смирява себе си, ще се възвиси.

Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!“ Isus şi copilaşii

15 Д онесоха още при Него младенците си, за да се докосне до тях; а учениците, като видяха, смъмриха ги.

I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus.

16 Н о Исус ги повика и рече: Оставете дечицата да дойдат при Мене и не ги възпирайте; защото на такива е Божието царство.

Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei!

17 И стина ви казвам: Който не приеме, като детенце, Божието царство, той никак няма да влезе в него.

Adevărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“ Isus şi conducătorul bogat

18 И някой си началник Го попита, казвайки: Благи Учителю, какво да сторя за да наследя вечен живот?

Un conducător L-a întrebat: – Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

19 А Исус му рече: Защо Ме наричаш благ? Никой не е благ, освен един Бог.

Isus i-a răspuns: – De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu!

20 З наеш заповедите: "Не убивай"; "Не кради"; "Не лъжесвидетелствувай"; "Почитай баща си и майка си";

Cunoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“

21 А той каза: Всичко това съм опазил от младостта си.

El I-a spus: – Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.

22 И сус, като го чу, рече му: Едно още ти не достига. Продай все що имаш и раздай го на сиромасите и ще имаш съкровище на небето; дойди и Ме следвай.

Când a auzit aceasta, Isus i-a zis: – Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

23 И той, като чу това наскърби се много, защото беше твърде богат.

Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

24 И Исус като го видя, каза: Колко мъчно ще влязат в Божието царство, ония които имат богатство!

Isus a văzut (că se întristase foarte tare) şi a zis: – Cât de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

25 З ащото по-лесно е камила да мине през иглени уши, отколкото богат да влезе в Божието царство.

Căci este mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!

26 А ония, които чуха това рекоха: Тогава кой може да се спаси?

Cei ce au auzit aceasta s -au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“

27 А Той каза: Невъзможното за човеците за Бога е възможно.

El a zis: – Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.

28 А Петър рече: Ето, ние оставихме своето и Те последвахме.

Atunci Petru I-a zis: – Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!

29 А Той им рече: Истина ви казвам, няма никой, който да е оставил къща, или жена, или братя, или родители, или чада, заради Божието царство,

El le-a răspuns: – Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu

30 к ойто да не получи многократно повече в сегашно време, а в идещия свят вечен живот.

şi care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viaţă veşnică. Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

31 И като взе дванадесетте при Себе Си, рече им: Ето, възлизаме в Ерусалим, и ще се изпълни, в Човешкия Син, всичко що е писано чрез пророците.

Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor împlini.

32 З ащото ще бъде предаден на езичниците, които ще Му се поругаят, и безсрамно ще Го оскърбят, и ще Го заплюят,

Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat

33 и , когато Го бият, ще Го убият; и на третия ден ще възкръсне.

şi, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“

34 Н о те не разбираха нищо от това; и тая дума беше скрита за тях, и не разбираха това, което се казваше.

Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei şi nu pricepeau ce li se spunea. Isus vindecă un orb lângă Ierihon

35 А когато Той се приближаваше до Ерихон, един слепец седеше край пътя да проси.

În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb şedea lângă drum cerşind.

36 И като чу, че минава народ, попита какво е това.

Când a auzit mulţimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă.

37 И казаха му, че Исус Назарянинът минава.

I-au spus că trece Isus din Nazaret.

38 Т огава той извика, казвайки: Исусе, сине Давидов, смили се за мене!

Atunci el a început să strige: – Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

39 А тия, които вървяха отпред го смъмриха, за да млъкне; но той още повече викаше: Сине Давидов, смили се за мене!

Cei ce mergeau în faţă îl mustrau spunându -i să tacă, dar el striga şi mai tare: – Fiul lui David, ai milă de mine!

40 И тъй, Исус се спря и заповяда да Му го доведат. И като се приближи попита го:

Isus S-a oprit şi a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:

41 К акво искаш да ти сторя? А той каза: Господи да прогледам.

– Ce vrei să fac pentru tine? El I-a răspuns: – Doamne, să-mi recapăt vederea!

42 И сус му рече: Прогледай; твоята вяра те изцели.

Isus a zis: – Recapătă-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat!

43 И той веднага прогледа, и тръгна веднага след Него, като славеше Бога. И всичките люде, като видяха това въздадоха хвала на Бога.

Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.