1 Е то и законът за приноса за престъпление; той е пресвет.

În ce priveşte legea jertfei pentru vină, aceasta este o jertfă preasfântă.

2 Н а мястото, гдето колят всеизгарянето, да закалят и приноса за престъпление; и с кръвта му да се поръсва олтара наоколо.

Animalul adus ca jertfă pentru vină să fie înjunghiat în locul în care se înjunghie animalul adus ca ardere de tot, după care sângele să-i fie stropit pe altar, de jur împrejur.

3 О т него да се принася всичката му тлъстина: опашката, тлъстината, която покрива вътрешностите,

Apoi să fie adusă ca jertfă toată grăsimea – grăsimea cozii şi grăsimea de pe măruntaie –

4 д вата бъбрека с тлъстината, която е около тях към кръста, и булото на дроба, (което да извади до бъбреците);

cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi de pe coapse, precum şi membrana ficatului, care va trebui luată odată cu rinichii.

5 и свещеникът да ги изгори на олтара за жертва чрез огън Господу; това е принос за престъпление.

Preotul să le ardă pe altar, ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul; aceasta este o jertfă pentru vină.

6 В секи от мъжки пол между свещеническите <семейства> да го яде; на свето място да се яде; той е пресвет.

Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din ea într-un loc sfânt, căci este o jertfă preasfântă.

7 К акто е приносът за грях, така е и принос за престъпление; един закон да има за тях; който свещеник прави умилостивение чрез него, негов да бъде.

Jertfa pentru vină se aduce la fel ca jertfa pentru păcat, pentru amândouă fiind valabilă aceeaşi lege; animalul jertfit va fi al preotului care face ispăşirea.

8 А който свещеник принася някому <приноса за> всеизгаряне, тоя свещеник да взима за себе си кожата на всеизгарянето, което е принесъл.

De asemenea, preotul care aduce arderea de tot a cuiva, poate păstra pentru sine pielea acelei arderi de tot pe care a jertfit-o.

9 И всеки хлебен принос, който е печен в пещ, и всичко, което е сготвено в гърне или на тава, да бъде на свещеника, който го принася.

Orice dar de mâncare copt în cuptor şi tot ce este gătit în tigaie sau pe grătar să-i rămână preotului care îl aduce.

10 А всеки хлебен принос, омесен с дървено масло или сух, да бъде на всичките Ааронови синове, по равен дял на всекиго.

Dar orice dar de mâncare amestecat cu ulei sau uscat să fie al fiilor lui Aaron, împărţit acestora în mod egal. Jertfa de pace

11 Е то и законът за примирителната жертва, която ще се принася Господу:

Iată care este legea cu privire la jertfa de pace pe care cineva vrea s-o aducă în cinstea Domnului:

12 а ко я принесе някой за благодарение, то с благодарствената жертва да принесе и безквасни пити омесени с дървено масло, и безквасни кори намазани с масло, и пити от чисто брашно омесени с масло.

dacă acesta o va aduce drept mulţumire, va trebui să aducă odată cu jertfa de mulţumire şi câteva turte nedospite, amestecate cu ulei; turte subţiri, nedospite, stropite cu ulei şi turte din făină aleasă, amestecată cu ulei.

13 А , освен питите, с благодарствената си примирителна жертва да принесе и квасен хляб.

Alături de jertfa de mulţumire, din jertfa lui de pace va trebui să aducă ca dar şi turte de pâine dospită.

14 И от приноса си да принесе по едно от всички <тия неща> принос за издигане пред Господа; това да бъде на свещеника, който ръси с кръвта на примирителния принос.

Din toate acestea să aducă câte o turtă ca dar pentru Domnul; aceasta va fi a preotului care stropeşte sângele jertfei de pace.

15 И месото на благодарствената му примирителна жертва да се яде същия ден, в който се принася; да не оставя той от него до утринта.

Carnea jertfei de mulţumire din jertfa lui de pace să fie mâncată în ziua în care este adusă ca jertfă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţă.

16 Н о ако жертвата на приноса е обречена, или е доброволен принос, то да се яде в същия ден, в който принася жертвата си; и каквото остане от него, да се яде на другия ден;

Dar dacă jertfa pe care o aduce este în vederea împlinirii unui jurământ sau este un dar de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în ziua în care este adusă, iar ce a mai rămas să se mănânce în ziua următoare.

17 н о каквото остане от месото на жертвата до третия ден, да се изгаря в огън.

Ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei până a treia zi să fie ars.

18 И ако се изяде нещо от месото на примирителната жертва на третия ден, то оня, който я принася, не ще бъде приет, нито ще му се счете жертвата; отвратителна ще бъде; и оня човек, който би ял от нея, да носи беззаконието си.

Dacă va mânca cineva din carnea jertfei a treia zi, jertfa lui de pace nu va fi primită. Ea nu i se va lua în considerare celui ce a adus-o, ci va fi privită ca o urâciune, iar cel ce o mănâncă îşi va purta vina.

19 М есото, до което би се допряло нечисто нещо, да се не яде; в огън да се изгаря; а от <неоскверненото> месо да яде всеки, който е чист;

Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu fie mâncată, ci să fie arsă. Carnea considerată curată însă poate fi mâncată de oricine este curat.

20 н о оня човек, който, като има нечистота на себе си, яде от месото на Господната примирителна жертва, тоя човек ще се изтреби измежду людете си.

Cât despre cel care va mânca din carnea jertfei de pace a Domnului când este necurat, acela să fie nimicit din poporul său.

21 С ъщо и оня човек, който би се допрял до нечисто нещо, до човешка нечистота, или до нечисто животно, или до каква да било нечиста гнусота, и яде от месото на Господната примирителна жертва, тоя човек ще се изтреби измежду людете си.

Dacă cineva va atinge un lucru necurat, fie vreo necurăţie omenească, fie vreun animal necurat sau orice altă necurăţie şi va mânca apoi din jertfa de pace a Domnului, să fie nimicit din poporul său.»“ Grăsimea şi sângele interzise

22 Г оспод още говори на Моисея, казвайки:

Domnul i-a zis lui Moise:

23 Г овори на израилтяните, като речеш: Да не ядете никаква тлъстина, нито от говедо нито от овца, нито от коза.

„Aşa să le spui israeliţilor: «Să nu mâncaţi grăsime de bou, de oaie sau de capră.

24 Т лъстината на естествено умряло и тлъстината на разкъсано от звяр може да се употреби за всяка <друга> нужда; но никак да не ядете от нея.

Grăsimea unui animal care a murit sau a fost sfâşiat de fiare poate fi folosită la orice altceva, dar de mâncat să nu o mâncaţi.

25 З ащото, който яде тлъстина от животно, от което се принася жертва чрез огън Господу, тоя човек, който би ял от нея, ще се изтреби измежду людете си.

Dacă cineva dintre voi va mânca grăsimea unui animal din care a fost adusă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul, cel care o va mânca să fie nimicit din poporul său.

26 И в никое от жилищата си да не ядете никаква кръв, било от птица или от животно.

Să nu mâncaţi cu sânge nici o pasăre şi nici un animal în nici unul din locurile în care veţi locui.

27 В секи човек, който би ял каква да е кръв, тоя човек ще се изтреби измежду людете си.

Acela dintre voi care va mânca cu sânge să fie nimicit din poporul său.»“ Partea preotului din jertfa de pace

28 Г оспод още говори на Моисея, казвайки:

Domnul i-a vorbit din nou lui Moise şi i-a zis:

29 Г овори на израилтяните, като речеш: Който принася примирителна жертва Господу, нека донесе приноса си Господу от примирителната си жертва.

„Iată ce să le mai spui israeliţilor: «Cel ce îşi aduce înaintea Domnului jertfa lui de pace trebuie să aducă Domnului un dar din jertfa lui de pace.

30 С ъс своите ръце да донесе Господните чрез огън приноси; да донесе тлъстината с гърдите, щото гърдите да се движат за движим принос пред Господа.

Cu mâinile lui să aducă jertfele mistuite de foc; să aducă grăsimea împreună cu pieptul, iar pieptul să fie legănat înaintea Domnului ca o jertfă legănată.

31 А свещеникът да изгаря тлъстината на олтара; обаче гърдите да бъдат на Аарона и на синовете му.

Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor săi.

32 И дясното бедро да давате на свещеника като принос за издигане от примирителните си жертви.

Spata dreaptă de la jertfele voastre de pace să o daţi preotului drept contribuţie.

33 К ойто от Аароновите синове принесе кръвта на примирителния принос и тлъстината, да има дясното бедро за свой дял.

Acela dintre fiii lui Aaron care aduce sângele şi grăsimea jertfei de pace să oprească spata dreaptă ca parte a lui.

34 З ащото Аз взех от израилтяните, от примирителните им жертви, гърдите на движимия принос и бедрото на възвишаемия, и дадох ги на свещеника Аарона и на синовете му за тяхно вечно право от израилтяните.

Căci Eu am luat de la israeliţi, din jertfele lor de pace, pieptul jertfei legănate şi spata adusă ca jertfă prin ridicare şi le-am dat preotului Aaron şi fiilor săi, aceasta fiind o poruncă veşnică pentru israeliţi.

35 Т ова е делът от Господните чрез огън приноси за Аарона и за синовете му, поради помазването им, в деня когато представи <синовете> си, за да свещенодействуват Господу,

Aceasta este partea dăruită lui Aaron şi fiilor săi din jertfele mistuite de foc pentru Domnul, din ziua în care au fost aduşi să slujească Domnului ca preoţi.

36 к ойто дял Господ заповяда да им се дава от израилтяните в деня, когато ги помаза. Това е <тяхно> вечно право във всичките им поколения.

Domnul a poruncit ca această parte să le fie dată din partea israeliţilor, din ziua când El i-a uns; aceasta este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile.»“

37 Т ова е законът за всеизгарянето, за хлебния принос, за приноса за грях, за приноса за престъпление, за посвещаванията и за примирителната жертва,

Aceasta este legea cu privire la arderea de tot, darul de mâncare, jertfa pentru păcat, jertfa pentru vină, jertfa în vederea învestirii în slujire şi jertfa de pace,

38 к ойто Господ заповяда на Моисея на Синайската планина, когато заповяда на израилтяните да принасят приносите си Господу, в Синайската пустиня.

pe care Domnul i-a poruncit-o lui Moise pe muntele Sinai, atunci când le-a spus israeliţilor să-şi aducă jertfele înaintea Domnului, în pustia Sinai.