1 O ra, a fome era gravíssima na terra.

Foametea era grea în ţară.

2 T endo eles acabado de comer o mantimento que trouxeram do Egito, disse-lhes seu pai: voltai, comprai-nos um pouco de alimento.

Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: – Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne puţină mâncare.

3 M as respondeu-lhe Judá: Expressamente nos advertiu o homem, dizendo: Não vereis a minha face, se vosso irmão não estiver convosco.

Dar Iuda i-a răspuns: – Omul acela ne-a avertizat clar, spunându-ne: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi”.

4 S e queres enviar conosco o nosso irmão, desceremos e te compraremos alimento;

Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra mâncare.

5 mas se não queres enviá-lo, não desceremos, porquanto o homem nos disse: Não vereis a minha face, se vosso irmão não estiver convosco.

Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom duce, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi.”

6 P erguntou Israel: Por que me fizeste este mal, fazendo saber ao homem que tínheis ainda outro irmão?

Atunci Israel le-a zis: – De ce v-aţi purtat aşa de rău cu mine şi i-aţi spus acelui om că mai aveţi un frate?

7 R esponderam eles: O homem perguntou particularmente por nós, e pela nossa parentela, dizendo: vive ainda vosso pai? tendes mais um irmão? e respondemos-lhe segundo o teor destas palavras. Podíamos acaso saber que ele diria: Trazei vosso irmão?

Ei i-au răspuns: – Omul acela ne-a pus întrebări amănunţite în legătură cu noi şi cu familia noastră, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să ştim că ne va cere să-l aducem pe fratele nostru?

8 E ntão disse Judá a Israel, seu pai: Envia o mancebo comigo, e levantar-nos-emos e iremos, para que vivamos e não morramos, nem nós, nem tu, nem nossos filhinhos.

Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel: – Trimite băiatul cu mine; vom pleca imediat, pentru ca noi, tu şi copiii noştri să trăim şi să nu murim.

9 E u serei fiador por ele; da minha mão o requererás. Se eu to não trouxer, e o não puser diante de ti, serei réu de crime para contigo para sempre.

Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta toată viaţa.

10 E se não nos tivéssemos demorado, certamente já segunda vez estaríamos de volta.

Dacă n-am fi întârziat, cu siguranţă că ne-am fi întors de două ori până acum.

11 E ntão disse-lhes Israel seu pai: Se é sim, fazei isto: tomai os melhores produtos da terra nas vossas vasilhas, e levai ao homem um presente: um pouco de bálsamo e um pouco de mel, tragacanto e mirra, nozes de fístico e amêndoas;

Atunci, tatăl lor, Israel, le-a zis: – Dacă aşa trebuie, atunci aşa să faceţi. Luaţi cu voi câteva dintre cele mai alese produse ale ţării şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, smirnă, fistic şi migdale.

12 l evai em vossas mãos dinheiro em dobro; e o dinheiro que foi devolvido na boca dos vossos sacos, tornai a levá-lo em vossas mãos; bem pode ser que fosse engano.

Luaţi de două ori mai mult argint, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voştri. Poate a fost o greşeală.

13 L evai também vosso irmão; levantai-vos e voltai ao homem;

Luaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la omul acela.

14 e Deus Todo-Poderoso vos dê misericórdia diante do homem, para que ele deixe vir convosco vosso outro irmão, e Benjamim; e eu, se for desfilhado, desfilhado ficarei.

Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea milă înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.

15 T omaram, pois, os homens aquele presente, e dinheiro em dobro nas mãos, e a Benjamim; e, levantando-se desceram ao Egito e apresentaram-se diante de José.

Oamenii au luat cu ei darul, argintul – de două ori mai mult – şi pe Beniamin, s-au dus în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif.

16 Q uando José viu Benjamim com eles, disse ao despenseiro de sua casa: Leva os homens ã casa, mata reses, e apronta tudo; pois eles comerão comigo ao meio-dia.

Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru, taie un animal şi pregăteşte-l, pentru că vor prânzi împreună cu mine.“

17 E o homem fez como José ordenara, e levou-os ã casa de José.

Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif şi i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif.

18 E ntão os homens tiveram medo, por terem sido levados ã casa de José; e diziam: por causa do dinheiro que da outra vez foi devolvido nos nossos sacos que somos trazidos aqui, para nos criminar e cair sobre nós, para que nos tome por servos, tanto a nós como a nossos jumentos.

Lor le-a fost frică, pentru că au fost duşi în palatul lui Iosif şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noştri prima dată, pentru ca să ne atace, să ne biruiască, să ne înrobească şi să ne ia măgarii.“

19 P or isso eles se chegaram ao despenseiro da casa de José, e falaram com ele ã porta da casa,

Ei s-au apropiat de administratorul gospodăriei lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în palat.

20 e disseram: Ai! senhor meu, na verdade descemos dantes a comprar mantimento;

Ei i-au zis: – Iartă-ne, domnul nostru … noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare,

21 e quando chegamos ã estalagem, abrimos os nossos sacos, e eis que o dinheiro de cada um estava na boca do seu saco, nosso dinheiro por seu peso; e tornamos a trazê-lo em nossas mãos;

dar când am ajuns la locul unde am înnoptat şi ne-am deschis sacii, am găsit la gura sacilor fiecăruia tot argintul nostru. Aşa că l-am adus înapoi.

22 t ambém trouxemos outro dinheiro em nossas mãos, para comprar mantimento; não sabemos quem tenha posto o dinheiro em nossos sacos.

Am mai adus cu noi şi alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci.

23 R espondeu ele: Paz seja convosco, não temais; o vosso Deus, e o Deus de vosso pai, deu-vos um tesouro nos vossos sacos; o vosso dinheiro chegou-me

El le-a răspuns: – Totul este în ordine, nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; eu am primit argintul vostru. Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon.

24 D epois levou os homens ã casa de José, e deu-lhes ãgua, e eles lavaram os pés; também deu forragem aos seus jumentos.

Administratorul i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele şi nutreţ pentru măgari.

25 E ntão eles prepararam o presente para quando José viesse ao meio-dia; porque tinham ouvido que ali haviam de comer.

Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo.

26 Q uando José chegou em casa, trouxeram-lhe ali o presente que guardavam junto de si; e inclinaram-se a ele até a terra.

Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat şi s-au prosternat înaintea lui.

27 E ntão ele lhes perguntou como estavam; e prosseguiu: vosso pai, o ancião de quem falastes, está bem? ainda vive?

El i-a întrebat de sănătate şi le-a zis: – Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte?

28 R esponderam eles: O teu servo, nosso pai, estã bem; ele ainda vive. E abaixaram a cabeça, e inclinaram-se.

Ei i-au răspuns: – Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăieşte! Apoi s-au plecat şi i s-au închinat.

29 L evantando os olhos, José viu a Benjamim, seu irmão, filho de sua mãe, e perguntou: É este o vosso irmão mais novo de quem me falastes? E disse: Deus seja benévolo para contigo, meu filho.

El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-aţi vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“

30 E José apressou-se, porque se lhe comoveram as entranhas por causa de seu irmão, e procurou onde chorar; e, entrando na sua câmara, chorou ali.

Fiind foarte emoţionat la vederea fratelui său, Iosif a ieşit în grabă şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră şi a plâns acolo.

31 D epois lavou o rosto, e saiu; e se conteve e disse: Servi a comida.

Apoi şi-a spălat faţa, a revenit şi, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceţi de mâncare!“

32 S erviram-lhe, pois, a ele ã parte, e a eles também ã parte, e ã parte aos egípcios que comiam com ele; porque os egípcios não podiam comer com os hebreus, porquanto é isso abominação aos egípcios.

Pe el l-au servit separat, pe fraţii săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune.

33 S entaram-se diante dele, o primogênito segundo a sua primogenitura, e o menor segundo a sua menoridade; do que os homens se maravilhavam entre si.

Fraţii săi s-au aşezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr şi se uitau unii la alţii cu mirare.

34 E ntão ele lhes apresentou as porções que estavam diante dele; mas a porção de Benjamim era cinco vezes maior do que a de qualquer deles. E eles beberam, e se regalaram com ele.

Li s-a servit câte o porţie de la masa lui Iosif, dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.