1 A nd the famine was sore in the land.

Foametea era grea în ţară.

2 A nd it came to pass, when they had eaten up the corn which they had brought out of Egypt, their father said unto them, Go again, buy us a little food.

Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: – Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne puţină mâncare.

3 A nd Judah spake unto him, saying, The man did solemnly protest unto us, saying, Ye shall not see my face, except your brother be with you.

Dar Iuda i-a răspuns: – Omul acela ne-a avertizat clar, spunându-ne: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi”.

4 I f thou wilt send our brother with us, we will go down and buy thee food:

Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra mâncare.

5 b ut if thou wilt not send him, we will not go down: for the man said unto us, Ye shall not see my face, except your brother be with you.

Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom duce, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi.”

6 A nd Israel said, Wherefore dealt ye so ill with me, as to tell the man whether ye had yet a brother?

Atunci Israel le-a zis: – De ce v-aţi purtat aşa de rău cu mine şi i-aţi spus acelui om că mai aveţi un frate?

7 A nd they said, The man asked us straitly of our state, and of our kindred, saying, Is your father yet alive? have ye another brother? and we told him according to the tenor of these words: could we certainly know that he would say, Bring your brother down?

Ei i-au răspuns: – Omul acela ne-a pus întrebări amănunţite în legătură cu noi şi cu familia noastră, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să ştim că ne va cere să-l aducem pe fratele nostru?

8 A nd Judah said unto Israel his father, Send the lad with me, and we will arise and go; that we may live, and not die, both we, and thou, and also our little ones.

Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel: – Trimite băiatul cu mine; vom pleca imediat, pentru ca noi, tu şi copiii noştri să trăim şi să nu murim.

9 I will be surety for him; of my hand shalt thou require him: if I bring him not unto thee, and set him before thee, then let me bear the blame for ever:

Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta toată viaţa.

10 f or except we had lingered, surely now we had returned this second time.

Dacă n-am fi întârziat, cu siguranţă că ne-am fi întors de două ori până acum.

11 A nd their father Israel said unto them, If it must be so now, do this; take of the best fruits in the land in your vessels, and carry down the man a present, a little balm, and a little honey, spices, and myrrh, nuts, and almonds:

Atunci, tatăl lor, Israel, le-a zis: – Dacă aşa trebuie, atunci aşa să faceţi. Luaţi cu voi câteva dintre cele mai alese produse ale ţării şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, smirnă, fistic şi migdale.

12 a nd take double money in your hand; and the money that was brought again in the mouth of your sacks, carry it again in your hand; peradventure it was an oversight:

Luaţi de două ori mai mult argint, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voştri. Poate a fost o greşeală.

13 t ake also your brother, and arise, go again unto the man:

Luaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la omul acela.

14 a nd God Almighty give you mercy before the man, that he may send away your other brother, and Benjamin. If I be bereaved of my children, I am bereaved.

Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea milă înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.

15 A nd the men took that present, and they took double money in their hand, and Benjamin; and rose up, and went down to Egypt, and stood before Joseph.

Oamenii au luat cu ei darul, argintul – de două ori mai mult – şi pe Beniamin, s-au dus în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif.

16 A nd when Joseph saw Benjamin with them, he said to the ruler of his house, Bring these men home, and slay, and make ready; for these men shall dine with me at noon.

Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru, taie un animal şi pregăteşte-l, pentru că vor prânzi împreună cu mine.“

17 A nd the man did as Joseph bade; and the man brought the men into Joseph’s house.

Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif şi i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif.

18 A nd the men were afraid, because they were brought into Joseph’s house; and they said, Because of the money that was returned in our sacks at the first time are we brought in; that he may seek occasion against us, and fall upon us, and take us for bondmen, and our asses.

Lor le-a fost frică, pentru că au fost duşi în palatul lui Iosif şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noştri prima dată, pentru ca să ne atace, să ne biruiască, să ne înrobească şi să ne ia măgarii.“

19 A nd they came near to the steward of Joseph’s house, and they communed with him at the door of the house,

Ei s-au apropiat de administratorul gospodăriei lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în palat.

20 a nd said, O sir, we came indeed down at the first time to buy food:

Ei i-au zis: – Iartă-ne, domnul nostru … noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare,

21 a nd it came to pass, when we came to the inn, that we opened our sacks, and, behold, every man’s money was in the mouth of his sack, our money in full weight: and we have brought it again in our hand.

dar când am ajuns la locul unde am înnoptat şi ne-am deschis sacii, am găsit la gura sacilor fiecăruia tot argintul nostru. Aşa că l-am adus înapoi.

22 A nd other money have we brought down in our hands to buy food: we cannot tell who put our money in our sacks.

Am mai adus cu noi şi alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci.

23 A nd he said, Peace be to you, fear not: your God, and the God of your father, hath given you treasure in your sacks: I had your money. And he brought Simeon out unto them.

El le-a răspuns: – Totul este în ordine, nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; eu am primit argintul vostru. Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon.

24 A nd the man brought the men into Joseph’s house, and gave them water, and they washed their feet; and he gave their asses provender.

Administratorul i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele şi nutreţ pentru măgari.

25 A nd they made ready the present against Joseph came at noon: for they heard that they should eat bread there.

Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo.

26 A nd when Joseph came home, they brought him the present which was in their hand into the house, and bowed themselves to him to the earth.

Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat şi s-au prosternat înaintea lui.

27 A nd he asked them of their welfare, and said, Is your father well, the old man of whom ye spake? Is he yet alive?

El i-a întrebat de sănătate şi le-a zis: – Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte?

28 A nd they answered, Thy servant our father is in good health, he is yet alive. And they bowed down their heads, and made obeisance.

Ei i-au răspuns: – Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăieşte! Apoi s-au plecat şi i s-au închinat.

29 A nd he lifted up his eyes, and saw his brother Benjamin, his mother’s son, and said, Is this your younger brother, of whom ye spake unto me? And he said, God be gracious unto thee, my son.

El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-aţi vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“

30 A nd Joseph made haste; for his bowels did yearn upon his brother: and he sought where to weep; and he entered into his chamber, and wept there.

Fiind foarte emoţionat la vederea fratelui său, Iosif a ieşit în grabă şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră şi a plâns acolo.

31 A nd he washed his face, and went out, and refrained himself, and said, Set on bread.

Apoi şi-a spălat faţa, a revenit şi, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceţi de mâncare!“

32 A nd they set on for him by himself, and for them by themselves, and for the Egyptians, which did eat with him, by themselves: because the Egyptians might not eat bread with the Hebrews; for that is an abomination unto the Egyptians.

Pe el l-au servit separat, pe fraţii săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune.

33 A nd they sat before him, the firstborn according to his birthright, and the youngest according to his youth: and the men marvelled one at another.

Fraţii săi s-au aşezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr şi se uitau unii la alţii cu mirare.

34 A nd he took and sent messes unto them from before him: but Benjamin’s mess was five times so much as any of theirs. And they drank, and were merry with him.

Li s-a servit câte o porţie de la masa lui Iosif, dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.