1 O God, why hast thou cast us off for ever? why doth thine anger smoke against the sheep of thy pasture?

Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat? De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei păşunii Tale?

2 R emember thy congregation, which thou hast purchased of old; the rod of thine inheritance, which thou hast redeemed; this mount Zion, wherein thou hast dwelt.

Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai cumpărat-o în vechime şi ai răscumpărat-o ca seminţie a moştenirii Tale; adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit!

3 L ift up thy feet unto the perpetual desolations; even all that the enemy hath done wickedly in the sanctuary.

Îndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne, unde duşmanul a prăpădit totul în Lăcaşul cel sfânt!

4 T hine enemies roar in the midst of thy congregations; they set up their ensigns for signs.

Potrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire; şi-au pus însemnele lor ca semne.

5 A man was famous according as he had lifted up axes upon the thick trees.

Şi-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele ca să croiască drum prin pădure.

6 B ut now they break down the carved work thereof at once with axes and hammers.

Şi-au ascuţit uneltele împotriva gravurilor lui, zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de bardă.

7 T hey have cast fire into thy sanctuary, they have defiled by casting down the dwelling place of thy name to the ground.

Au pus foc Lăcaşului Tău, au întinat locuinţa Numelui Tău!

8 T hey said in their hearts, Let us destroy them together: they have burned up all the synagogues of God in the land.

Şi-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!“, apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu din ţară.

9 W e see not our signs: there is no more any prophet: neither is there among us any that knoweth how long.

Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi şi nici unul dintre noi nu ştie până când vor dura toate acestea!

10 O God, how long shall the adversary reproach? shall the enemy blaspheme thy name for ever?

Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul? Va defăima duşmanul pentru totdeauna Numele Tău?

11 W hy withdrawest thou thy hand, even thy right hand? pluck it out of thy bosom.

De ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta? Scoate -o din sân şi pune capăt acestei stări!

12 F or God is my King of old, working salvation in the midst of the earth.

Dumnezeu este împăratul meu din vechime şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ.

13 T hou didst divide the sea by thy strength: thou brakest the heads of the dragons in the waters.

Tu, cu puterea Ta, ai despărţit Marea, ai zdrobit capetele monstrului Tanin din ape.

14 T hou brakest the heads of leviathan in pieces, and gavest him to be meat to the people inhabiting the wilderness.

Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi.

15 T hou didst cleave the fountain and the flood: thou driedst up mighty rivers.

Tu ai deschis izvoare şi ueduri şi ai uscat râuri care nu seacă.

16 T he day is thine, the night also is thine: thou hast prepared the light and the sun.

A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea. Tu ai rânduit luna şi soarele.

17 T hou hast set all the borders of the earth: thou hast made summer and winter.

Tu ai stabilit hotarele pământului, vara şi iarna Tu le-ai făurit.

18 R emember this, that the enemy hath reproached, O Lord, and that the foolish people have blasphemed thy name.

Adu-Ţi aminte că duşmanul Te defăimează, Doamne, şi un popor nebun batjocoreşte Numele Tău.

19 O deliver not the soul of thy turtledove unto the multitude of the wicked: forget not the congregation of thy poor for ever.

Nu lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale, nu uita pentru totdeauna viaţa necăjiţilor Tăi!

20 H ave respect unto the covenant: for the dark places of the earth are full of the habitations of cruelty.

Ai în vedere legământul, căci locurile dosnice ale ţării sunt pline de cuiburi ale violenţei!

21 O let not the oppressed return ashamed: let the poor and needy praise thy name.

Fă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât! Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude Numele Tău!

22 A rise, O God, plead thine own cause: remember how the foolish man reproacheth thee daily.

Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările zilnice ale celui nebun!

23 F orget not the voice of thine enemies: the tumult of those that rise up against thee increaseth continually.

Nu uita glasul duşmanilor Tăi şi larma potrivnicilor Tăi care sporeşte mereu!