1 O Lord, rebuke me not in thine anger, neither chasten me in thy hot displeasure.

Doamne, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă disciplina în furia Ta!

2 H ave mercy upon me, O Lord; for I am weak: O Lord, heal me; for my bones are vexed.

Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab! Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi este îngrozită!

3 M y soul is also sore vexed: but thou, O Lord, how long?

Sufletul mi-e îngrozit de tot, iar Tu, Doamne, până când întârzii ?

4 R eturn, O Lord, deliver my soul: oh save me for thy mercies’ sake.

Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul, mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale,

5 F or in death there is no remembrance of thee: in the grave who shall give thee thanks?

căci morţii nu Te mai pomenesc şi în Locuinţa Morţilor cine Te mai laudă?

6 I am weary with my groaning; all the night make I my bed to swim; I water my couch with my tears.

Sunt sleit de atâtea suspine! În fiecare noapte îmi scald patul şi-mi inund aşternutul cu lacrimi.

7 M ine eye is consumed because of grief; it waxeth old because of all mine enemies.

Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare, mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei!

8 D epart from me, all ye workers of iniquity; for the Lord hath heard the voice of my weeping.

Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul, căci Domnul a auzit glasul bocetului meu!

9 T he Lord hath heard my supplication; the Lord will receive my prayer.

Domnul a auzit ruga mea, Domnul mi-a primit rugăciunea!

10 L et all mine enemies be ashamed and sore vexed: let them return and be ashamed suddenly.

Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi; vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.