1 M y son! to my wisdom give attention, To mine understanding incline thine ear,
Fiul meu, fii atent la înţelepciunea mea, ascultă bine cuvintele mele înţelepte,
2 T o observe thoughtfulness, And knowledge do thy lips keep.
ca să-ţi păstrezi chibzuinţa şi buzele tale să păzească cunoştinţa!
3 F or the lips of a strange woman drop honey, And smoother than oil her mouth,
Buzele femeii adultere picură miere, şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
4 A nd her latter end bitter as wormwood, Sharp as a sword mouths.
dar la urmă sunt mai amare decât pelinul, mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.
5 H er feet are going down to death, Sheol do her steps take hold of.
Picioarele ei coboară la moarte şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.
6 T he path of life -- lest thou ponder, Moved have her paths -- thou knowest not.
Ea nu dă atenţie căii care duce la viaţă; căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.
7 A nd now, ye sons, hearken to me, And turn not from sayings of my mouth.
Acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.
8 K eep far from off her thy way, And come not near unto the opening of her house,
Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei, nu te apropia de uşa locuinţei ei,
9 L est thou give to others thy honour, And thy years to the fierce,
pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora şi anii tăi unui om nemilos,
10 L est strangers be filled thy power, And thy labours in the house of a stranger,
pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,
11 A nd thou hast howled in thy latter end, In the consumption of thy flesh and thy food,
iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu când carnea şi trupul ţi se vor istovi.
12 A nd hast said, `How have I hated instruction, And reproof hath my heart despised,
Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!
13 A nd I have not hearkened to the voice of my directors, And to my teachers have not inclined mine ear.
Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!
14 A s a little thing I have been all evil, In the midst of an assembly and a company.
Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării şi comunităţii.“
15 D rink waters out of thine own cistern, Even flowing ones out of thine own well.
Bea apă din puţul tău şi din propriul tău izvor!
16 L et thy fountains be scattered abroad, In broad places rivulets of waters.
De ce să se reverse izvoarele tale pe străzi şi râurile tale în locuri publice?
17 L et them be to thee for thyself, And not to strangers with thee.
Lasă-le să fie doar ale tale şi nu le împărţi cu străinii.
18 L et thy fountain be blessed, And rejoice because of the wife of thy youth,
Fie binecuvântată fântâna ta şi bucură-te de soţia tinereţii tale –
19 A hind of loves, and a roe of grace! Let her loves satisfy thee at all times, In her love magnify thyself continually.
cerboaică iubită, căprioară plăcută! Fii îmbătat tot timpul de sânii ei, fii întotdeauna captivat de dragostea ei.
20 A nd why dost thou magnify thyself, My son, with a stranger? And embrace the bosom of a strange woman?
Fiul meu, pentru ce să fii atras de o străină? De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?
21 F or over-against the eyes of Jehovah are the ways of each, And all his paths He is pondering.
Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului şi El cântăreşte toate cărările lui.
22 H is own iniquities do capture the wicked, And with the ropes of his sin he is holden.
Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui şi va fi legat cu funiile păcatului lui.
23 H e dieth without instruction, And in the abundance of his folly magnifieth himself!
El va muri din lipsă de disciplinare şi va rătăci din prea multa lui prostie.